Ne pedepseste Dumnezeu?8 min read

 „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este pregătit diavolului şi îngerilor lui”(Mt. 25,41).

Dar poate vei zice: Dumnezeu este iubitor de oameni şi nu va face aceasta. Oare s-au scris în zadar? Nu, ci numai spre înfricoşarea noastră, ca să ne înţelepţim.
Spune-mi, dacă nu ne vom înţelepţi, ci vom rămânea răi, oare nu ne va pedepsi?
 Oare nici celor buni nu le va răsplăti? Ba da, vei zice. Căci acest lucru este cuviincios lui a face bine si chiar celor nevrednici. De aceea cele cu privire la răsplătire sunt adevărate şi negreşit se vor împlini, iar cele cu privire la osândă nicidecum.

O, viclenia cea mare a diavolului! O, înşelătoarea lui iubire de oameni! Căci al lui este gândul acesta care dăruieşte cu vicleşug dar nefolositor si aducător de lenevie. Fiindcă ştie că frica de osândă strânge sufletul nostru ca un frâu şi-l opreşte de la răutăţi, lucrează totul ca s-o smulgă din rădăcină, ca fără de frică să ne aruncăm în prăpastie. Dar cum îl vom birui ?

Şi zic aceia că toate cele ce le zice Scriptura despre osândă, s-au scris numai pentru îngrozire.

Dar să zicem că au dreptate cu privire la cele ce vor fi, cu toate că păgânesc este gândul acesta. Dar pentru cele ce s-au făcut şi s-au petrecut nu mai pot zice asta. 
Să-i întrebăm : Aţi auzit despre potop şi despre acea pierzare a întregii făpturi? Oare şi aceea s-a zis pentru îngrozire? Oare nu sa petrecut cu lucrul? Oare nu mărturisesc despre aceasta munţii Armeniei în care s-a oprit corabia? Oare nu se păstrează până acum acolo rămăşiţele ei spre mărturie?

Dar acestea şi atunci le ziceau mulţi, căci văzând timp de o suta de ani cioplindu-se şi încheinduse lemnele pentru corabie, iar pe Dreptul că propovăduia, nimeni nu credea. Şi fiindcă n-au crezut îngrozirea cea prin cuvinte, au suferit fără de veste pedeapsa prin lucru. Şi oare Cel ce a adus asupra acelora acest fel de pedeapsă, oare nu cu mult mai mult ne va pedepsi şi pe noi?
Căci răutăţile cele de acum nu sunt mai prejos de cele ce se făceau atunci.
Căci atunci se făceau amestecări fără de lege, fiindcă au intrat fiii lui Dumnezeu la fetele oamenilor (Fac. 6, 2), dar nici acum nu este vreun fel de păcat care să nu fie lucrat.

Dacă vreţi să mutăm cuvântul şi la altfel de pedepse, ca din cele ce s-au petrecut să fie încredinţate şi cele ce vor fi. A mers cineva din voi în Palestina?
Eu cred că da. Atunci voi singuri mărturisiţi adevărul celor ce voi grăi. Mai sus de Ascalon şi de Gaza, la capătul răului Iordan era un ţinut mare şi roditor, care se întrecea cu raiul lui Dumnezeu, căci zice Scriptura : „Şi ridicându-şi Lot ochii a văzut toată împrejmuirea Iordanului, că toată era adăpată, ca raiul lui Dumnezeu” (Fac. 13, 11).
Dar acum acel loc este mai pustiu decât toate pustietăţile, cu toate că are pomi cu roade, dar rodul lor aduce aminte de urgia lui Dumnezeu. Căci stau rodiile cu înfăţişarea lor exterioară strălucită, dând bune nădejdi celor ce nu ştiu, dar când sunt luate în mâini şi se frâng, nu au altceva înăuntru decât numai praf şi cenuşă. La fel şi pământul, la fel sunt si pietrele, la fel este şi chiar aerul. Toate sunt arse, toate sunt prefăcute în cenuşă, aducând aminte de urgia ceea ce a fost şi mai înainte vestind osânda ce va să fie.

Oare şi acestea sunt numai cuvinte pentru înfricoşare? 

Oare acestea sunt numai cuvinte goale? 

Cel ce nu crede în gheenă, să privească Sodoma şi Gomora şi să vadă pedeapsa cea dată de demult şi care şi până astăzi stă ca mărturie.
Despre care şi Sfânta Scriptură zice când laudă înţelepciunea : „Aceasta pe cel drept, care a fugit când au murit cei necredincioşi, l-a izbăvit din focul care s-a pogorât peste cele cinci cetăţi” (Înţ. lui Solomon 10, 6). Şi ca mărturie, că pedepsit pe cei de atunci, este pământul cel pustiu care fumegă şi pomii lui care odrâslesc roade fără de folos.

Dar de nevoie este să spunem şi pricina pentru care au pătimit unele ca acestea.
 Una a fost greşala lor, dar cumplită şi blestemată. Una numai.

 Căci se turbau asupra copiilor şi pentru aceasta au fost arşi cu foc.

 Iar acum mai multe ca acestea se fac si chiar mai cumplite, dar nu va mai pogorâ un astfel de foc.

Pentru care pricină? 

Pentru că este pregătit un alt foc care nu se stinge niciodată. 

Căci Cel ce pentru un păcat a adus atâta urgie, neprimind nici rugămintea lui Avraam, nici cucerindu-se de dreptul Lot, cum ne va cruţa pe noi, când se fac acum atâtea rele ?
Nu ne va cruţa, nu!

Dar ca să aflaţi şi de pedepsele iudeilor, ascultă pe Pavel ce zice : „Nici să desfrânăm, precum unii dintre ei au desfrânat şi au căzut într-o zi douăzeci şi trei de mii. Nici să cârtiţi, precum şi unii dintre ei au cârtit şi s-au pierdut de pierzătorul. Nici să ispitim pe Hristos, precum şi unii din ei au ispitit si de şerpi au pierit” (I Cor. 10, 8-10). Iar dacă şi aceia au pătimit unele ca acestea pentru cele ce au păcătuit, ce vom pătimi noi?

Iar acum fiindcă nu pătimim nici un rău, mai mult trebuie să ne fie frică, căci Dumnezeu ne îngăduie nu ca să nu ne pedepsească, ci ca să luăm una mai rea, dacă nu ne vom schimba.

 Aceia nu ştiau despre gheena si pentru aceasta au fost pedepsiţi aici, iar noi de vom păcătui si nu vom pătimi nimic de întristare în viaţa aceasta, le vom pătimi pe toate în viaţa ce va să fie.

 Căci cum este pasibil ca aceia care erau prunci cu înţelegerea si neînvăţaţi să pătimească unele ca acestea, iar noi care am dobândit învăţături desăvârşite şi greşim mai mult decât aceia, să scăpăm de pedeapsă?

Voiţi să auziţi şi celelalte necazuri ale iudeilor, pe care le-au suferit în Palestina de la babiloneni, asirieni şi macedoneni? Foametea, ciuma, războaiele, robiile pe care le-au pătimit în vremea lui Tit şi Vespanian? Citiţi cartea lui losif (Flaviu), în care a scris despre robia Ierusalimului şi veţi cunoaşte suferinţa cea amară şi jalnică a lor. Şi după atâtea rele, i-a cuprins atâta foamete, încât îşi mâncau curelele, încălţămintele şi altele mai neplăcute decăt acestea, „căci nevoia pe toate lea supus sub dinţi” precum zice mai sus numitul scriitor. Şi nu s-au oprit aici, ci au gustat şi, din, fiii lor.

Cum dar aceia să ia astfel de pedepse, iar noi care facem mai rău decât ei, să scăpăm? 

Aceia au fost pedepsiţi atunci, dar noi pentru ce nu suntem pedepsiţi acum?
Dovedit este şi unui orb, că ni s-a pregătit pedeapsă în viata cea va să fie, precum am zis de multe ori.
Pe lângă toate acestea trebuie să cugetăm şi la cele ce se petrec acum în viaţa aceasta, şi nu vom mai fi necredincioşi cu privire la gheena.

 Dacă Dumnezeu este drept, şi nu caută la faţă, precum este cu adevărat, pentru, ce, pricină unii sunt pedepsiţi aici pentru ucideri, iar alţii nu?
 Unii dintre preadesfrânaţi sunt chinuiţi, iar alţii petrec fără pedeapsă? Câţi furi de morminte au scăpat de pedeapsă? Câţi tâlhari? Căţi lacomi? Câţi răpitori? Şi dacă nu va fi gheena, unde vor suferi aceştia pedeapsă?

Oare am înduplecat pe cei ce grăiesc împotrivă că cele despre gheena nu sunt basme? Şi cum că sunt adevărate cele zise despre răsplătirea ce va să fie, nu numai noi am filosofat că în iad se pedepsesc cei răi, ci şi poeţii, filosofii şi istoricii.

Deci să nu fim necredincioşi cu privire la gheena, ca să nu cădem în ea. Căci cel ce este necredincios se face leneş, iar cel ce este leneş negreşit în ea se va duce. Ci să credem fără îndoială în ea şi să vorbim despre ea adeseori şi nu vom păcătui degrab. Căci pomenirea unor astfel de cuvinte, ca o doctorie amară, va putea să spele toată răutatea, de va sta totdeauna în sufletul nostru.

Deci să întrebuinţăm aceasta doctorie, ca, bine curăţindu-ne, să ne învrednicim a vedea pe Dumnezeu, precum este cu putinţă oamenilor a-L vedea, şi să dobândim bunătăţile ce vor să fie cu darul şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine în vecii vecilor. Amin.
Sf Ioan Gura de Aur

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments