Beteala viu colorata si globurile frumos ornamentate vor fi coborate iar beculetele si toate jocurile de lumini se vor stinge pana in decembrie.
Vesmintele de sarbatoare se vor schimba in cele obisnuite,iar atmosfera va reintra in cotidianul ei.Textele compuse, adunate si brodate pentru inimile gatite de sarbatoare ce le.am adresat celor din jurul nostru, vor fi miscat poate emotii dulci si bucurii sfinte.O parte din ele au fost inseminate pe peretii inimii, altele pe bucatele de hartie pentru a fi recitite in zilele posomorate, insa multe vor fi uitate…
Am primit in casa colindatori si prin ei pe insusi Hristos, ce ne-au glasuit cantari pline de binecuvantari.Familiile plecate prin Occident la lucru s-au reunit, batranilor singuri le-a deschis usa macar preotul cu Ajunul, iar sarmanilor cu lacrimi triste le-au cazut firimituri mai bune de la masa celor ce si-au facut mila de ei, ori un cuvant mai bun.
Intr-un fel sau altul cu totii au trait o bucurie, o lumina, o raza de speranta, de bunatate.
Au fost, din nefericire, si oameni care au inchis ochii pentru vesnicie in aceasta perioada…Nevazuti de prea multi, nestiuti, neplansi…
Statisticile spun ca in perioada sarbatorilor de iarna sinuciderile se inmultesc datorita umbrei de singuratate ce striga mult in odaia unora, in contrast cu veselia de la vecini.
Curand stirile pesimiste vor umple iar prima pagina a ziarelor, televiziunile si posturile de radio vor porni iar in lupta sfasietoare pentru rating si peste doar cateva zile ne vom simti ca si cum nu am fi trait Nasterea si Botezul Domnului.Scumpirile, criza, suspiciunea, ura, nesiguranta zilei de maine, abuzurile, acestea vor fi aurul, smirna si tamaia anului….
Am despodobit bradul, am strans toate instalatiile si tot cea ce ne face sa simtim ca e sarbatoare. Dar oare simultan am adunat in cutii si lumina, doririle bune, armonia, frumusetea din sufletele noastre, caldura, pacea si sfintenia?! Acestea toate le mai scoatem doar cand mai vine Craciunul viitor, cand ne cuprinde feeria Sfintelor Sarbatori, sau le avem mereu la noi?
Au schimbat ceva in noi sarbatorile de iarna, sau vom astepta iar luna decembrie pentru a fi mai buni, mai generosi, mai inimosi, mai cuminti si mai plini de iubire? Oare cum ar fi daca am trai tot anul, macar in inimile noastre, sau in gesturi mici, iubirea Craciunului?
Am invatat ceva din greselile din anul ce s-a scurs sau doar am inchis romanul de aventuri al vietii noastre minunindu-ne ca am mai imbatranit, ca a mai trecut o zi, si inca una si tot asa? O data cu ele trecem si noi, chiar daca nu ne place sa ne gandim la asta…Filmul vietii noastre oricand se poate incheia, in lumina sau intuneric, in zgomot sau tacere si nu vom lua cu noi decat faptele.Ele vor fi ecouri atat aici cat si in vesnicie a vietuirii noastre.
Ar fi bine ca in Noul An sa ne alegem o virtute pe care sa o lucram, cu ajutorul lui Dumnezeu.De exemplu sa inmultim pacea in jurul nostru, sau sa fim rabdatori si blanzi, ori sa fim plini de mila si harnici,sau poate vom cultiva smerenia si dreapta socoteala.Sau daca nu simtim aplecare spre aceste virtuti morale sa le desavarsim pe cele teologice:credinta, nadejdea si dragostea.Si poate asa, din darul Domnului, raul se va mai risipi, binele se va mai inmulti si Dumnezeu va mai avea rabdare si mila cu noi.
Asadar in anul care vine, ce faceti, stingeti sau lasati aprinsa Lumina adusa de Hristos?
Ierh.Hrisostom Filipescu-Putine cuvinte multa iubire
