De ce a venit Hristos!?2 min read

Cand a venit plinirea vremii,Fiul lui Dumnezeu Unul –Nascut, Si-a facut aparitia ca om pe pamant.
Si care era scopul venirii Lui?
  Sa-l caute pe cel pierdut, sa-l readuca pe cel ratacit, sa propovaduiasca pocainta si sa-l mantuiasca pe cel care va crede in propovaduirea Lui si se va pocai.
   Putem sa ne amintim primele cuvinte pe care le-a grait: “S-a implinit vremea si s-a apropiat Imparatia lui Dumnezeu.Pocaiti-va si credeti in Evanghelie.Caci n-am venit sa-I chem pe cei drepti, ci pe cei pacatosi la pocainta!”.
   De aceea Domnul Se inconjoara de vamesi si de pacatosi.El n-a venit pentru cei drepti,nici nu-i respinge pe acestia, dar a venit in mod special pentru cei pacatosi.Pentru ca oamenii nu au ascultat de chemarile facute prin profeti si prin alte evenimente, a venit Insusi Domnul.Nu a venit doar sa implineasca o lucrare oarecare,ci ca sa-I cheme, nu pe cei drepti, ci pe cei pacatosi la pocainta.
   Domnul ii primeste pe pacatosi ca si pe vamesi, si o face cu iubire, cu pogoramant, cu bucurie si ii iarta.Nu are importanta pentru Hristos ca cei care se apropie de El sunt pacatosi, acestia trebuie doar sa se pocaiasca si sa creada in El.
   Nimic nu-l impiedica sa faca dintr-un vames un ucenic, dintr-o desfranata o sfanta,care sa-l iubeasca mai mult decat orice. De asemenea, nu-I vine greu in respectiva parabola(Luca 18,10) sa-l trimita mai indreptatit la casa lui pe vames, care din pricima multimii pacatelor nu indraznea nici ochii sa-si ridice spre cer. Nu I se pare deloc greu sa mearga la casa mai marelui sinagogii  si sa propovaduiasca: “Astazi s-a facut mantuire casei acesteia!”(Luca 19,9) . Nu se da inapoi sa scape de la moarte pe desfranata adulterina (Ioan 8,3-11). Nu are nici o retinere sa-l aduca, intai de toti, in Rai pe un talhar(Luca 23,39-43), iar pe un ucenic apostat sa-l inlocuiasca din demnitatea apostolica(Luca 22,54-62).
A fost suficient faptul ca cei de mai sus s-au pocait.
    In Sfanta Scriptura nu se vorbeste despre bucuria ingerilor in ceruri decat cand se face referire la pocainta. “Bucurie mare se face in cer pentru un pacatos care se pocaieste!”(Luca 15,10).
    NU se spune daca omul face un lucru sau altul se va bucura in ceruri.Nu ca cerul nu s-ar bucura in alte situatii, dar Domnul intareste in mod special acest lucru, anume ca la ceasul in care se pocaieste omul, se face bucurie in ceruri pentru intoarcerea unui singur pacatos.
Au devenit clasice parabolele cu oaia cea pierduta(Luca 15,3-7) cu drahma cea pierduta (Luca15,8-10), si cu fiul cel risipitor(Luca15,11-32).
Iata care este lucrul cel mai bineplacut lui Dumnezeu:pocainta.Ea este jertfa cea mai curata si mai frumoasa pe care omul poate sa o ofere lui Dumnezeu.

Arhim.Simeon Kraiopoulos-Adame, unde esti?
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments