Cu ce-l afectează asta pe Dumnezeu ?8 min de citit

„Cel mai bun dintre ei este ca un spin, cel mai cinstit dintre ei este mai rău decât un gard de mărăcini. Ziua vestita de străjile Tale, ziua pedepsirii Tale a sosit; acum ei vor fi în mare tulburare!”

Păcatul bântuie într-o tară, într-o lume distruse, bântuie într-o viaţă necinstită, într-o nenorocită societate globalistă. Păcatul este elementul distructiv, fărădelegea distruge, nimic nu mai este, zdrobeşte si ucide sufletele, le schimonoseşte, provoacă moartea și asasinează tot ce este sfânt în om.
Natura umana, natura fireasca și normală făcută de Creator se degradează permanent, se strică, a se deteriorează, a se ruinează. Omenirea devine josnică si jalnică. Societatea ajunge în stare de declin moral, iar decădera morală si de conştiinţă, o dă fatul că totul se corupe, se perverteşte, se viciază, se declasează si degenerează, fiecare are prețul lui. Dar prețul final al păcatului este moartea, pierderea vieții veșnice.

Cu ce-l afectează asta pe Dumnezeu cum conducem și trăim noi în lumea noastră?! Avem biserici, preoți, libertate religioasă, ce mai vrea?

Asta spun cu falsa neprihănire hoţii, tâlharii, mincinoşi, avarii, lacomii, desfrânatii, destrăbălaţii, leprele și căpuşele care conduc, din spatele ușilor închise dreptății, a jafului din lume și inechității din lume, a injustiţiei și nedreptății din lume, ei sunt cei care promovează dezonoarea, depravarea, înjosirea si batjocura poporului, care îl reduce la stare de sărăcie materială și spirituală extrema, la mizerie sociala dar și morală.

Ce Dumnezeu?! Iată si noi suntem creştini și noi suntem credincioşi, ca dovada ca Dumnezeu ne-a ajutat sa facem avere, ceilalţi sunt păcătoşi, prosti, leneși, incapabili, care trebuiesc reeducați după legea noastră ori distruși.Noul dumnezeu este avera, puterea, fala, mândria, starea materială pe care reușești să o ai pe pământ.

Și Noi mergem la biserica, ne închinam, aducem daruri, contribuim cu bani, cu ce suntem mai răi, vezi, noi cu pământul și Dumnezeu cu cerul.
Nu ne-aţi văzut la televizor, în ziare, ce mărinimoşi și milostivi suntem, pachete la bătrâni, la orfani, donaţii în zonele calamitate. Noi suntem cei care vorbim de Dumnezeu.

Praf în ochi, Dumnezeu nu are nevoie de jertfe necurate.
Împarte la saraci averea ta și urmează-mă spune Domnul Iisus tânărului bogat. Și iată, atunci el a plecat. Farisei, atei, păgâni, necredincioşi plini de falsitate, mai bine nu faceţi toate acestea fiindcă faceți rău spiritului religios, voi nu vă mântuiţi, dar nu lăsaţi nici pe alţii care vă iau drept modele de pioşenie creştină să se mântuiască.

Cum este afectat Dumnezeu?! Așa cum este afectat orice părinte când fiii lui fac totul ca sa piară, sa dispară, să-şi piardă veşnicia, ei si familiile lor si proroocii lor micinoși și poporul care-i urmează si vrea sa devina ca ei.

Aceasta este durerea lui Dumnezeu. Soluţia este întoarcerea noastră la Iisus Hristos, la spiritul lui Dumnezeu, la Sfinții lui, la adevărata credinţă, la muntele Fericirilor, la muntele Tablelor Legii, la darul și adevărata jertfa a Mântuitorului pe Golgota la cruce. Iisus Hristos, ne-a ales și a murit pentru noi, dar noi nu Îl iubim și nu vrem sa Îl alegem pe El.

,, Nu va încredeti în prieteni si în cel de aproape nu va puneti nadejdea si de aceea care se sprijina pe pieptul tau pazeste cuvintele gurii tale!”

Toţi fac la fel, inima lor este la bunuri, la avere, la placere, la furt. Gândesc ei.Sigur nu voi fi prins. Sunt în lumea fărădelegii unde este vinovat numai omul corect si cucernic. Eu sunt cu ei și nu voi fi prins pentru ca în tara păcatului cei care ar trebui sa ma prindă sunt asemeni mie, ne înţelegem și ne simpatizam, unul fura, altul închide ochii, mâncam amândoi și amândoi ducem o viaţă opulentă.

Apoi, Dumnezeu este si El bun și iertător, daca ne spovedim, îi mărturisim, arunca păcatele noastre în marea uitării, iar noi curaţi o luăm de la capăt, iar El ne va ierta mereu. Așa gândea și bogatul la templu, văzând că văduva nu pune în cutia milei decât un bănut. Ce ar face tempul cu un bănuț, dacă nu am fi noi cei bogați. Dar Hristos vede și judecă, nu cât dai, ci ce reprezintă pentru tine darul, toată averea sau parte dintr-un peșcheș.

În lumea materiala, în lumea pământească se prea poate să nu fiii prins, sa nu fiii judecat, dimpotrivă poţi sa fiii apreciat, aplaudat, ovaţionat, dar la Dumnezeu nu se poate scapă, nu se poate fenta, nu se poate ocoli faptele și lucrurile rele, nu se poate minţii, înşela, mitui.
La judecata lui Dumnezeu nu mai putem să Îi cumpărăm cu toate averile lumii favorul, pentru ca totul este al Lui. Iisus Hristos ne iartă, este bun, dar este drept, judeca cu dreptate, El nu face decât ce este scris în cartea faptelor noastre.

În lumea materială, în lumea pământească se poate sa nu fiii prins, să nu fii judecat, dar de la Dumnezeu pedeapsa vine. Ne autoînșelăm. Credem că stăm bine cu Dumnezeu, aşa cum am stat bine cu procurorii si judecătorii, facem lobby pe lângă Dumnezeu, mai mergem pe la biserica, mai o lumânare, facem ritualul, dar în viaţă tâlhari suntem, mergem pe calea păcatului si fărădelegii.
Biserica lui Hristos nu este tarabă și loc de tâlhari, cămătari, păcătoși.

Spunem ca ele sunt diferite, biserica cu sufletul, cu spiritualul, viaţa cu trupul si trupescul. Vezi, suntem nişte făţarnici și în sfera spirituala, aşa cum suntem si în cea lumeasca, uitam ca Împărăţia Lui stăpâneşte peste tot. Dumnezeu este și în Biserica și în afara ei și în casa noastră, în familia noastră, în societate tot El este Stăpânul.

Familia, temelia societăţii îşi pierde coeziunea internă, se distruge sub acțiunea factorilor externi, se dezmembrează, se dezarticulează, se descompune, se destramă, se dezbină, se înstrăinează de cei din interior, de semeni și de Dumnezeu în demersul egoist al membrilor sai.

Familia devine o asociație contractuală în care fiecare caută propriul profit, pofte, bunuri, desfrâu, curvie, atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale și de nesocotire a intereselor altora, iubire excesivă de sine, în dauna intereselor și drepturilor celorlalți.

,,Caci feciorul defăima pe tatăl sau si fiica se scoală împotriva mamei sale; iar duşmanii omului sunt cei din casa lui”.

Suntem inconştienţi, 120 de ani au văzut oamenii pe Noe construind corabia sa, înălțarea corabiei și cuvântul lui Noe, era o predica de atenţionare, de îndepărtare de la păcat, de îndreptare.
Iată că până si lucrătorii care participau la construcţia corabiei, oameni plătiţi de Noe erau nişte inconştienţi, când a venit potopul și moartea aveau pretenţia de a fi lăsaţi si ei în corabie, doar au muncit la ea. Vedeți, ei au fost simbriași ai bisericii, dar din plata agonisita au făcut fapte păcătoase.
Lasă-ne Noe doar suntem vecini, cunoscuţi, unde este dragostea ta pentru om, de ce nu ne-ai atenţionat mai serios, să ne fi zgâlțâit un pic, am crezut că glumeşti, suntem nevinovaţi și neştiutori. N-am văzut și n-au ştiut nimic!

Ei și noi, n-au vrut să vadă și să ştie păcatul; curentul, conștiința de gloata care ne duce la și lângă păcat, este mai plăcut, mai uşor de dus, dar fapta, păcatul și judecata aparține fiecăruia, ele sunt personale.

Nu merg la biserica, la sfânta liturghie fiindcă muncesc toată săptămâna, sâmbătă noaptea merg la distracţii, am și eu o dimineaţă să dorm, iar Arca era o biserica, râdeau mâncau, se distrau, iar pentru Dumnezeu nu mai aveau timp.

Viaţa este viaţă, Dumnezeu este Dumnezeu, acum cu trupul, mai târziu cu sufletul, iar mai târziu … este prea târziu. Ne spovedim, Dumnezeu ne iartă, dar ne va judeca după faptele sufletului nostru, după lucrarea noastră pentru Domnul, iertat nu înseamnă și mântuit. Leproșii au fost iertați și vindecat, dar numai unul s-a întors la Iisus și s-a mântuit.

Ne furam căciulă, ne autoînșelăm, facem raționamente greșite. Cum să ne omoare pe toţi? Cum?! Aşa cum a făcut pe vremea lui Noe, aşa cum a făcut cu Sodoma si Gomora.

Dumnezeu este bun și iartă, Fiul Lui cel care ne-a iubit pe noi nespus a plecat să ne pregătească locaşuri în Împărăţia Tatălui, pentru toţi a pregăti, la judecata vom fi chemaţi toţi, dar câţi vom fi aleşi?

Putem sa avem încredere în om, să-l iubim, sa avem încredere în oricine, dar sa ne aşteptăm că oricine poate să facă orice, noi să ne aşteptăm că poate să ne atragă și pe noi să facem cu ei lucruri rele, urâte, periculoase.

Judecata este personală.

Nici ei nu sunt mântuiţi, dar nu ne lasă nici pe noi sa ne mântuim, vom fi tovarăşi de suferinţă în focul ghenei, vom pierii împreună.

https://ioanelixir.wordpress.com/

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments