De ce boala si suferinta?1 min read

„Traim vremuri in care boala, atat trupeasca dar mai ales sufleteasca, se manifesta sub diferite forme mai mult sau mai putin aducatoare de suferinta.  Boala este „ vizita dumnezeiasca”, deoarece traim fara sa traim si suntem morti fara sa murim.

 

Dumnezeu nu pedepseste, ci omul se autopedepseste prin indepartarea de Dumnezeu care ii provoaca o durere ontologica, la inceput nesesizabila, de cele mai multe ori imperceptabila, dar care mananca precum cancerul din fiinta sa.
Boala este timp de pocainta pentru pacate. In necaz omul striga: „Doamne ajuta-ma!” iar Domnul ii raspunde: „ Omule, schimba-te!”. Asadar boala este timp de meditatie la viata noastra, este momentul in care ne aducem aminte cat de fragili suntem si, mai ales observam efemeritatea conditiei umane.
Daca este dusa cu nadejdea in mila lui Dumnezeu, cu rugaciune si ganduri curate, boala este cel mai de calitate detergent care curata toate petele si murdariile sufletului, este „solutia cea mai concentrata” ce ne lumineaza ferestra sufletului.
Virtutea si suferinta sunt valabile numai prin sensul lor. Nu orice suferinta e folositoare, caci asa cum ne invata Parintii Bisericii si diavolul are martirii lui. De aceea, in suferinta se invata, se experimenteaza o teologie a lacrimilor. Suferinta, boala, neputinta, daca sunt mangaiate Inlauntrul Sfantului Potir, vom trai Adevarul gustand ca „bun si dulce este Domnul”!
„Pana la o vreme va suferi cel indelung-rabdator, dupa aceea ii va rasari veselie.”
( Eclesiasticul 1,22)

 

Ieromonah Hrisostom Filipescu-Putine cuvinte Multa iubire
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments