Numai acela care, plin de mângâiere, ştie că de la Dumnezeu a venit şi că la Dumnezeu se duce, numai acela are putere să se dezbrace pe sine de sine.
Acela se poate dezbrăca de orice mândrie, de orice pretenţie, de orice interes, de orice laudă şi chiar de orice merite.
Acela se poate dezbrăca de hainele lui, pentru a le da celui mai dezbrăcat ca el.
Se poate lipsi de pâinea lui, spre a-i potoli foamea semenului său mai flămând ca el.
Se poate lipsi de dreptul său, în folosul altuia mai lipsit ca el (1 Corinteni 10, 33).
Acela poate, dar numai acela poate.
Cel care nu poate face aceasta cu bucurie adâncă şi din toată inima, acela nu este al lui Hristos (Romani 8, 9), căci nu are Duhul Lui.
Când eram odată într-un loc pustiu şi eram foarte însetat, am întâlnit pe drum doi cunoscuţi, care duceau un vas plin cu apă.
Ştiind că aduc apa de departe, i-am rugat zicând:
– Dacă puteți să-mi dați, cu bucurie, puțină apă să beau, vă rog!
Dar ei mi-au răspuns:
– Nu putem cu bucurie!
– Atunci nu voi mai bea!, le-am răspuns, și nu am mai băut.
Tot ceea ce ne cere Dumnezeu să facem pentru El, doreşte să facem cu bucurie şi din toată inima (Coloseni 3, 23) şi tot ce facem pentru semenii noştri să fie tot aşa.
Pr.Constantin Sarbu(1905-1975)
