Oamenii nu iubesc pe Adevăratul Dumnezeu, ci forma Evangheliei. Exteriorul credinţei. Acesta este falsul dumnezeu la care se închină astăzi oamenii! Când Adevăratul Dumnezeu S-a ridicat să nimicească pe acest fals dumnezeu al lumii, oamenii L-au răstignit pe Cel Adevărat, spre a-l apăra pe celălalt, pe cel fals.
L-au omorât pe Hristos pentru sabat, tăgăduindu-I autoritatea Sa Divină. Hristos Se ridicase mai presus de sabat, tocmai pentru că sabatul fusese ridicat de oameni mai presus decât Dumnezeu. Dar oamenii n-au vrut să-L recunoască pe Fiul lui Dumnezeu şi L-au ucis. Aşa cum fac şi astăzi.
Pentru că lumea nu vrea adevărul, ci închipuirea. Nu vrea miezul, ci coaja – sau nici atât. Nu vrea Harul, ci Legea. Nu pe Hristos, ci o formă de evlavie. Pentru a salva cele ce se văd, sunt gata să ucidă tot ce nu se vede.
Atât în inimile lor cât şi în ale altora. Iudeii au omorât pe Hristos pentru a-şi salva sabatul.
Prejudecăţile luptă împotriva lui Hristos oriunde se iveşte trăirea Lui, pentru că oriunde pătrunde El, Hristos luptă cu prejudecăţile care au ajuns un nou dumnezeu pentru oameni. Luând pe nedrept locul Celui Viu şi Adevărat.
Pe toate aceste lucruri Hristos trebuie să le subordoneze, să le coboare la picioarele Sale. Adică la locul lor. Şi să ridice mai presus slava Tatălui Sfânt.
Unde domneşte păcatul toate lucrurile sunt răsturnate. Acolo ceea ce trebuie să fie înălţat este dispreţuit. Iar ceea ce trebuie să fie jos se găseşte deasupra.
Numai când vine Hristos se face ordine şi rânduială într-un loc. Numai El aşază lucrurile la starea normală, în ordinea valorii lor. Din pricina înnoirii acesteia pe care o aduce,
Iisus este însă totdeauna urmărit. Fiindcă oamenii iubesc mereu cele vechi, cele comode, cele statornicite şi întunecoase. Urând Lumina, care le porunceşte primenirea vieţii individului şi societăţii, lumea Îl urăşte pe Hristos.
Oameni învechiţi se găsesc oriunde şi sunt gata să omoare oricând, fără nici o ezitare şi fără nici o întârziere pe Hristos. Unii Îl omoară pentru sabat, alţii – pentru botez, alţii – pentru vorbirea în limbi, alţii – pentru împărăţia de o mie de ani, alţii – pentru stilul vechi, alţii – pentru minuni, alţii – pentru superstiţii şi obiceiuri. Căci uriaşul cel negru al formalismului religios este cel mai grozav duşman al credinţei vii şi al unităţii Bisericii.
Doamne Iisuse Hristoase, noi Te iubim din tot sufletul nostru şi dorim ca slava Ta să stăpânească puternic în Biserica Ta şi în toate sufletele oamenilor, de aceea ne doare ori de câte ori vedem că Tu eşti înde-părtat şi înlocuit cu lucruri străine şi rele din locul care Ţi se cuvine numai Ţie.
Ajută-ne să nu încetăm lupta până când şi în noi şi în lume – şi mai ales în Casa Ta – Tu vei fi Singurul Domn şi Stăpân iubit şi ascultat. Amin.
Traian Dorz-Vindecarea femeii garbove
