Fii multumit, nu te mai plange atat !3 min de citit

  • Dacă-ţi vine-aşa în minte un cuvânt rău, de ocară,
  • Şi-a ta limbă este gata să îl dea pe el afară,
  • Tu gândeşte-te, creştine, cu smerenie firească
  • La un mut, ce tot ascultă, dar nu poate să vorbească.
  • Când te-apasă neputinţe, când picioarele te dor,
  • Când vederea-ţi este slabă, sau auzul nu-i uşor,
  • Tu gândeşte-te, creştine, la cei fără de picioare,
  • La orbi, surzi şi paralitici, ce trăiesc aşa sub soare.
  • După ce, sătul de muncă, obosit, soseşti acasă,
  • Iar mâncarea ce te-aşteaptă nu îţi pare prea gustoasă,
  • Înainte de a spune că nu-ţi place, măi, creştine,
  • Tu gândeşte-te la fraţii ce n-au niciun colţ de pâine.
  • Înainte de-a te plânge că în casă n-ai condiţii,
  • Că n-ai lux, n-ai termopane sau moderne achiziţii,
  • Tu gândeşte-te că unii n-au nici casă, nici ogradă,
  • Că trăiesc sub cerul liber şi adesea dorm pe stradă.
  • Dacă soţul sau soţia ţi-au greşit, iubite frate,
  • Înainte ca să-l judeci pentru cele întâmplate,
  • Tu gândeşte-te că-n lume sunt atâţia soţi uitaţi,
  • Sunt atâţia oameni singuri, care plâng nemângâiaţi.
  • Astăzi când te plângi de viaţă, de cumplita ei povară,
  • Tu gândeşte-te, creştine, la aceia ce plecară
  • Prea curând din viaţa asta, regretând al vieţii dar,
  • Ce-şi doreau să mai trăiască doar o zi, atâta doar…
  • Când te plângi pe la prieteni de copiii tăi zburdalnici,
  • Neascultători şi mândri, uneori, ba chiar obraznici,
  • Tu gândeşte-te, creştine, la părinţii fără fii,
  • La căsuţele în care n-auzi glasuri de copii.
  • Înainte de-a te plânge că stai mult la semafoare,
  • Că maşina e prea veche, şi distanţa e prea mare
  • De acasă la serviciu, şi e drumul plicticos,
  • Tu gândeşte-te, creştine, la acei ce merg pe jos.
  • Când vorbeşti despre serviciu, despre şefii tăi şi trudă,
  • Şi te plângi pe la prieteni de-a ta soartă rea şi crudă,
  • Tu gândeşte-te, creştine, şi privirea îţi aruncă
  • Spre şomerii care astăzi nu găsesc un loc de muncă.
  • Înainte ca să judeci, să condamni, să osândeşti,
  • Tu gândeşte-te, creştine, în ce stare te găseşti.
  • Nu uita că nu e nimeni pe pământ făr’ de păcat,
  • Iar cel care osândeşte, şi el va fi judecat.
  • Dacă-ţi pare rugăciunea lungă şi obositoare,
  • Tu gândeşte-te, creştine, că sunt unele popoare
  • Idolatre şi păgâne, ce se roagă în zadar,
  • Ce nu au ca noi, creştinii, scumpul şi cerescul har.
  • Când primeşti loviri şi scârbe de la fraţi sau venetici,
  • Tu ia pildă de răbdare de la sfinţii mucenici
  • Şi priveşte spre Golgota la Acela, care duce,
  • Umilit şi plin de sânge, dar cu dragoste, o cruce.
  • Când atâtea gânduri sumbre vor făţiş să te doboare,
  • Cu-ale lor sclipiri viclene şi săgeţi nimicitoare,
  • Du-te iute la duhovnic şi demască-l pe vrăjmaşul,
  • Căci el e, să ştii, creştine, autorul, el, trufaşul.
  • R. Iftinoiu
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments