Arată-mi cum iubești, ca să- ți spun cine ești…3 min de citit

Superficialitatea când vine vorba de iubire e un nor mare ce persistă pe cerul tinerilor de
astăzi. Puțini, foarte puțini se “chinuie” să- l cunoască și să- l înțeleagă cu adevărat pe cel apropiat. Dragoste adevărată? Sună clișeic. Împreună pentru toată viața, alături la bine și
la rău? Seamănă cu poveștile spuse de bunici pe când eram copii și naivitatea ne îndemna să credem și să sperăm că vom cunoaște o asemenea dragoste.
A te îndrăgosti e ușor, a iubi necesită timp și o oarecare străduință. Însă majoritatea adolescenților pretind ca știu totul despre dragoste, când de fapt nu au idee cât de departe sunt în relațiile trecătoare pe care le experimentează, de ceea ce semnifică iubirea.
“Te i u b e s c ” iși pierde treptat din i m p o r t a n ț ă , fiind spus dupa câteva zile de relație, ignorând
semnificația acestor două cuvinte.

Întradevar, fizicul unei persoane ne captează ochii trupești, dar sufletul ne cucerește “ochii”
inimii și ne face să iubim. Ca să ajungem la sufletul cuiva trebuie să trecem de bariera trupească, să
vrem să descoperim pe cel de lângă noi și cum l-am putea cunoaște în câteva zile, când fiecare om e o
“mare” care așteaptă să-i descoperim “valurile” câteodată domoale, alteori dezlănțuite?
Pe lângă “stele de mare” găsim și “alge”, iar dacă la primul “val” mai puternic sau la prima “algă” încolacită de picior ne lăsăm păgubași, cum să ajungem la sufletul omului și să-l iubim?
Am amintit de aspectul fizic, de trup. Se pune foarte mult accent pe corpul unei persoane, neglijând efemeritatea acestuia și sufletul nemuritor. Iubirea care are la bază relații trupești nici nu ar trebui să
se numească iubire, căci este o simplă atracție, o manifestare a impulsurilor.
Obiectul ei îl constituie plăcerea și atunci când ea nu poate fi satisfăcută, dispare, unul sau ambii parteneri căutând o altă persoană capabilă să le- o ofere.
Cel care aleargă după o astfel de plăcere nu înțelege niciodată adevăratul sens și adevărata valoare și înălțime a iubirii și fericirii, de aceea el este un veșnic neîmplinit, suferind o iubire neîmpărtășită cum ar vrea.
A privi totul prin ochiul trupesc și a crede că această modalitate înseamnă a iubi, reprezintă trăirea vieții într-o sferă inferioară.
Frumusețea împlinirii în iubire, atât spiritual, cât și fizic, cu o singură persoană este de necontestat:
“Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup” (Matei 19: 6) . Mai mult chiar, dacă “se vor face un singur
trup” (Geneza 2: 24), nu ar trebui să rămână așa atât cât vor trăi? Căci “ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă ” (Matei 19: 6).
Cea mai grăitoare definiție a dragostei rămâne cea scrisă în Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel : “Dragostea îndelung rabdă ; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nadăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.”

Dacă am cunoaște cu toții o asemenea dragoste…

Mardari Magdalena,-Lumina credintei

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments