La uşa sălii de operaţie era Sfântul Nectarie3 min read

Mă numesc Enacache Florica, sunt din Focşani, judeţul Vrancea. Am o fată pe care am crescut-o cu mult drag. La rândul ei, avea şi ea o fată. Acum era însărcinată pentru a doua oară, dorindu-şi să aibă doi copii până la vârsta de 30 de ani. Era în luna septembrie 2006 când, după o ploaie,
având plăcerea de a cutreiera magazine religioase, am intrat într-unul.
Uitându-mă pe raftul cu cărţi, mi-a atras atenţia o carte cu coperţile roşii, care se intitula Sfântul Nectarie Taumaturgul.

A fost ca un magnet, desigur. Am cumpărat-o şi am început să citesc cu nesaţ minunile Sfântului Nectarie.
După terminarea cărţii, aveam o dorinţă foarte mare de a ajunge şi eu la Sfântul Nectarie. Îmi venea să zbor de atâta dorinţă. Soţul meu era în Atena şi am vorbit cu el la telefon.
I-am cerut să-mi trimită şi mie câteva iconiţe cu Sfântul Nectarie.
Am primit aceste daruri de la Sfântul Nectarie şi mă rugam lui ca naşterea fiicei mele să fie uşoară. Sarcina fiiceimele a fost foarte uşoară: era sănătoasă, mânca orice – deci, era o sarcină normală.
Atunci când fiica mea era însărcinată în trei luni, a avut un vis: Maica Domnului i-a dăruit un mărgăritar, o piatră preţioasă. Ce să fie? Viaţa – bucuria de a creşte copiii pe care şi i-a dorit?
Ştie Maica Domnului, ocrotitoarea noastră!
În data de 17 octombrie 2006, la Iaşi au fost aduse sfintele moaşte ale Sfântului Nectarie.
Cine putea măsura bucuria mea la aflarea acestei veşti?
Desigur că am luat cu mine icoanele cu sfântul pe care le aveam şi, cu ajutorul Bunului
Dumnezeu, am ajuns la racla cu sfintele moaşte ale Sfintei Cuvioase Parascheva, care este sfânta ocrotitoare a casei mele. Alături erau sfintele moaşte ale Sfântului Nectarie.
Bucuria mea era nemărginită! Deja sfântul făcea o minune cu mine. Pe 18 octombrie 2006, fiica mea a fost internată, căci urma să nască prin cezariană, la fel ca atunci când a născut primul copil, pe Mădălina-Elena.
A fost pregătită pentru
operaţie. Eu m-am învoit de la serviciu, pentru a putea merge şi eu la spital, căci îţi doreşti să fii alături de copilul tău şi la bine şi la greu. Eram pe scaun şi am simţit ceva în stomac, ca şi cum mi l-ar fi scos cineva de acolo. Acela a fost momentul când a fost operată fiica mea şi i-au scos copilaşul din burtică (aveam să aflu acest amănunt după aceea). Trebuie să remarc un lucru: legătura dintre mine şi fiica mea era perceptibilă – simţeam şi ne simţim reciproc stările sufleteşti. Copilul s-a născut sănătos, fiind tot o fetiţă! Când fiica mea era însărcinată, fetiţa pe care deja o avea şi care era în vârstă de 7 ani şi-a dorit ca viitoarea ei surioară să se numească Rebeca- Nicoleta. Desigur, aşa s-a şi întâmplat.
După operaţie, fiica mea a fost adusă la salon. Şi la prima naştere s-a procedat aşa, şi deja îi cunoşteam comportamentul de după operaţie. Totuşi, lucrurile nu se petreceau la fel. După o jumătate de oră, fiica mea a căpătat o culoare închisă la ten şi nu se simţea deloc bine. Asistentele veneau
des şi îi luau tensiunea, verificându-i starea sănătăţii. Ea nu era bine. La un moment dat, mă cheamă medicul care o operase şi îmi spune că trebuie să facă o altă intervenţie. Se forma echipa care trebuia să o opereze din nou, peste patru ore.
Însă a fost nevoie să o ţină la reanimare, întrucât tensiunea ei ajunsese la 6 (foarte critic). După ce au echilibrat-o, a fost dusă în sala de operaţii.
Cine poate înţelege durerea unei mame în faţa unei asemenea situaţii?
Eram la o distanţă de 6 metri de sala de operaţie, cu icoana Sfântului Nectarie în mâini. Cu lacrimi în ochi, îl rugam să facă o minune şi cu fata mea, care şi-a dorit foarte mult să aibă doi copii.
Şi, minune! La uşa sălii de operaţie era Sfântul Nectarie. Era aievea… Îl vedeam şi nu puteam
realiza cum eu, o păcătoasă în faţa lui Dumnezeu, aveam bucuria să-l văd pe sfânt. Din acel moment, am simţit că Sfântul Nectarie nu este indiferent la rugăciunile pe care le adresasem lui, Bunului Dumnezeu şi Maicii Domnului, atunci când mă rugasem la Cuvioasa Parascheva.
Îmi doream nespus ca numele nepoatei să fi fost Nectaria, însă şi Nicoleta vine de la Sfântul Nicolae, sfântul care l-a mângâiat pe Sfântul Nectarie când era în suferinţă, spunându-i: „Eu te voi înălţa sus, sus de tot!”
Mă bucur astăzi de copiii mei (fiica şi ginerele meu) şi de nepoatele mele şi mă rog în continuare Bunului Dumnezeu, Maicii Domnului, Sfintei Cuvioase Parascheva, Sfântului Nectarie, Sfântului Nicolae şi tuturor sfinţilor, căci doar rugăciunea ne aduce bucurii!
Această minune a Sfântului Nectarie m-a marcat pentru toată viaţa şi nu ştiu dacă îi pot mulţumi vreodată îndeajuns.
O altă mare bucurie pe care mi-a făcut-o Sfântul Nectarie este aceea că el este mai aproape de mine, în sufletul meu, căci, nu departe de Focşani, la Ghimiceşti, judeţul Vrancea, se află o părticică din sfintele moaşte ale Sfântului Nectarie.
Să ne bucurăm!

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments