Istoria lui IOV16 min de citit

Ca nu este nimeni pe pamant ca Iov, temator de Dumnezeu si foarte drept inaintea Mea.
Ai auzit? Si nu pentru ca era sarac sau necajit, ci foarte bogat.
 Ce spune Scriptura? Era foarte bogat, cel mai bogat om de la rasaritul soarelui. Dar averea nu l-a biruit, nu l-a despartit de Dumnezeu. Fiindca iubea pe Dumnezeu mai tare decat averea. Nimic nu era la dansul averea.

Ca o carpa lepadata era. Si aceasta a aratat-o istoria lui Iov, care voi spune-o pe scurt de aici
inainte.
Ce s-a intamplat? A zis satana catre Dumnezeu:
– Da, Doamne, Tu spui ca Iov ii drept tare si se teme de Tine. Dar nu degeaba se teme de
Tine!
– Dar de ce?
– Daca i-ai inmultit averea lui si turmele lui acopera o tara, cum nu Te va iubi pe Tine? Si
cum nu s-ar teme, daca i-ai dat atata avere si cinste?
Socotea diavolul ca de aceea Iov se teme de Dumnezeu, ca avea avere. Dar n-a fost asa. Iov
era adevarat temator de Dumnezeu.
– Dar ce vrei tu? zice Dumnezeu.
– Doamne, da-l pe mana mea, sa-ti arat eu Tie daca nu Te va blestema in fata! a zis satana.
– Ce vrei, ma? i-a spus El.
– Da-l pe mana mea pe Iov, sa-i iau eu averile si copiii si toate, sa vedem nu Te va blestema
in fata? Ca, daca ai ingradit acuma cu puterea Ta averile lui si toate averile si slugile lui sunt
ingradite de Tine, eu nu ma pot apropia de el.
Dar de ce il ingradea puterea lui Dumnezeu? Ca era foarte drept si cinstitor de Dumnezeu si
nu se apropia de gospodaria lui nimic. Ca ingerii Domnului il pazeau, fiindca el pazea porunca lui
Dumnezeu.
– Ce vrei? l-a intrebat Dumnezeu pe satana.
– Da-l pe mana mea! a raspuns el.
– Ti-l dau. Du-te! Dar de el sa nu te atingi!
Ai vazut ca diavolul nu poate face nimic fara voia lui Dumnezeu si fara ingaduinta Lui?
Putea el sa se duca peste Iov si mai inainte, ca avea mare ciuda pe el, ca era drept, insa pana n-a
luat blagoslovenia lui Dumnezeu nu s-a dus. Ca si diavolul ii tot sluga lui Dumnezeu; ca tot
Dumnezeu l-a facut pe el, si numai unde ii ingaduie Dumnezeu se duce. Ca daca ar fi asa sa faca ce
vrea el, n-ar ramane om pe fata pamantului intr-o singura zi, cata ura are el pe oameni. Dar puterea
draceasca este ingradita de puterea Atottiitorului Dumnezeu si nu-i ingaduie sa faca mai mult decat
vrea El.
 Si a venit diavolul la Iov. Si prima data, cand a ajuns asupra
gospodariei lui Iov, a pogorat foc din cer. Dar ce? Satana-i in cer? Nu l-a dat Arhanghelul Mihail
jos din cer? N-a fost lupta cu Arhanghelul Mihail, cum vedem la Apocalipsa? Si loc nu s-a mai
aflat pentru ei in cer. Dar de ce spune Scriptura cer? Aerul se numeste cer. Tariile aerului se
numesc „cer” in Sfanta Scriptura. Ca auzi ce zice Scriptura: Laudati pe Domnul pasarile cerului.
Nu cumva ele traiesc in cer, fiindca le spune pasarile cerului? Nu. Traiesc in aer. Deci sa intelegeti,
dupa Dogmatica Sfantului Ioan Damanschin, aerul se numeste cer.
Deci satana a pogorat foc din vazduh, din aer. Si avea bietul Iov 7000 de oi, 3000 de camile,
500 perechi de boi, 500 de perechi de asini, 3000 de slugi cu braie de aur incinsi, care slujeau la
atata avere, sapte feciori si trei fete, palate si mosii. Si prima data turmele oilor au cazut jertfa. A
pogorat satana foc din cer, adica din vazduh, si au ars turmele lui Iov, deodata cu tot cu ciobani, cu

tot cu slugi, cu stani, cu caini; 7000 de oi deodata le-a mistuit focul. Dar, prin iconomie
dumnezeiasca, a ramas un singur om, ca sa duca vestea. Si a venit la Iov. Iov era ca un imparat,
purta porfira si era om foarte cinstit de imparatii pamantului, ca avea negustorie cu oamenii din alte
tari, ca avea avere mare. Si a venit sluga si a zis:
– Stapane, doamne!
– Ce este, fiule?
– Iata, slugile tale, ciobanii tai si turmele tale pasteau la munte si la ses. Si a venit foc din
cer – adica din vazduh – deodata si a mistuit turmele tale si pastorii tai si slugile tale si tot ce era
acolo. Si am ramas singur si am venit sa-ti spun ce s-a intamplat.
Iar Iov a zis:
– Nu-i nimica, fiule! Domnul a dat, Domnul a luat, precum I s-a parut Domnului, asa a
facut! Fie numele Domnului binecuvantat de acum si pana in veac!
Si n-a cartit. Si nici n-a terminat cel de la oi si vine cel de la camile:
– Stapane, doamne, haldeii au trecut Ioardanul, au rapit camilele tale, 3000 de camile, si
pastorii si toate, si le-au dus in tara lor si am scapat eu singur si am venit sa-ti spun.
Si a zis Iov:
– Nu-i nimica, fiule! Domnul a dat, Domnul a luat, precum I s-a parut Domnului, asa a
facut! Fie numele Domnului binecuvantat de acum si pana in veac!
Si nici n-au trecut putine minute, vine al treilea cel de la boi:
– Stapane, doamne, talharii au venit din pustiu, au junghiat pe slugile tale si cele 500 de
perechi de boi le-au luat si s-au dus cu ele.
Si a zis Iov acelasi cuvant:
– Domnul a dat, Domnul a luat, precum I s-a parut Domnului, asa a facut! Fie numele
Domnului binecuvantat de acum si pana in veac!
Si n-a trecut decat putin si a venit cel de la asini:
– Stapane, doamne, din partile Damascului au venit sirienii si au prins slugile tale si cu tot
cu asine le-au trecut in tara lor.
Si acolo erau 500 de perechi de asine, fiindca in tarile calde camila si asinul sunt cele mai
cautate animale, care pot rabda de sete si traiesc cu putina hrana. Si a zis Iov acelasi cuvant:
– Nu-i nimica, fiule! Domnul a dat, Domnul a luat, precum I s-a parut Domnului, asa a
facut! Fie numele Domnului binecuvantat de acum si pana in veac!
Si n-a zis nici un cuvant, ca i-a luat intr-un ceas toata averea. La urma a venit al cincilea.
Acesta i-a rupt inima, dar tot n-a indraznit sa zica de rau impotriva lui Dumnezeu. El avea sapte
feciori si trei fete. Si ei, vazand pe tatal lor ca face milostenie vesnic la atatea mii de saraci, au
inceput sa faca la fel ca tatal lor. Faceau praznic in fiecare sambata. Si sambata asta facea cel mai
mic; apoi celalalt, pana ajungea la cel mai mare si apoi fetele. Si tocmai acuma erau la un praznic
mare in aceea sambata; multi oameni erau chemati la masa si ei slujeau la masa celor necajiti acolo.
Satana, avand ingaduinta lui Dumnezeu, s-a dus si a scuturat casa – cladirea, palatul unde
erau – si i-a omorat pe toti; si pe cei de la masa si pe feciorii lui Iov. N-a ramas decat unul, care a
venit la Iov si a zis:
– Stapane, doamne, iata feciorii tai si fetele tale erau la casa celui mare, la un praznic, si s-a
cutremurat casa din temelii si i-a omorat pe toti, si am scapat eu din intamplare – ca asa, prin
iconomie dumnezeiasca, numai unul scapa – si am venit sa-ti spun.
Si Iov, cand a vazut ca Dumnezeu i-a luat si feciorii, fiind acolo in fata casei lui, a apucat
vestmintele de sus de la gat – ca-n Orient hainele-s pana jos la pamant, asa poarta barbatii, cum
purtam noi, calugarii – si si-a rupt haina sa pana jos. S-a dezbracat si s-a aruncat cu fata la pamant
si a filosofat pentru moarte, si a zis:
– Nu-i nimica, fiule, gol am iesit din pantecele maicii mele, gol ma voi duce in groapa.
Nimic n-am adus in lumea aceasta, aratat este ca nimic nu pot scoate. Domnul a dat, Domnul a luat,
precum I s-a parut Domnului asa a facut! Fie numele Domnului binecuvantat de acum si pana in
veac!
Si intru toate ce i s-au intamplat lui Iov, n-a zis un cuvant rau impotriva Ziditorului sau.
Atat de tare se temea Iov de Dumnezeu.
Atunci satana, vazand ca nu l-a biruit, ca i-a luat totul, s-a dus iar la Dumnezeu. Fost-a intru
una din zile si au venit ingerii Domnului si iata a venit si satana inaintea Sa. Si iar il intreaba:
– De unde vii tu?
– Doamne, cutreierat-am pamantul si toate cele de sub cer si iata sunt de fata!
Si l-a intrebat Dumnezeu a doua oara:
– Dar ai fost la robul meu, Iov?
– Da, Doamne, am fost si i-am facut cate am vrut eu!
– Ei! A zis ceva improtriva Mea?
– Nu, Doamne; dar am sa-Ti spun ceva. Cer un razboi mai mare contra lui Iov.
– Ce vrei, ma?
– Piele pentru piele.
– Ce vrei sa spui?
– Da. I-am luat toata averea si copiii, dar el este sanatos si sotia lui a ramas sanatoasa. Insa
da-mi voie sa ma ating de carnea lui si de oasele lui si, sa vedem, nu te va blestema in fata?
Adica a cerut sa-i dea boala grea. Ce zice? Omul a ramas sanatos, macar cu zilele.
– Du-te, i-a zis Dumnezeu, dar de sufletul lui sa nu te atingi!
Ai vazut ce este mai scump la om? Sufletul. „De sufletul lui sa nu te atingi”. Ca sufletul
este mai scump decat tot ce exista in lumea asta. El este mai scump decat toate. De aceea ii atata
lupta pentru mantuirea sufletului.
Si a venit satana, cu voia lui Dumnezeu, cu ingaduinta Lui, si l-a lovit pe Iov, din talpa
piciorului pana-n crestet, cu lepra. Boala care n-ati vazut, fereasca Dumnezeu; crapa carnea omului
si se face alba ca zapada si curge sange si face viermi; patrunde pana la os si n-are leac in veacul
veacului. Numai Mantuitorul a vindecat leprosi, cum ati auzit.
Atunci Iov, cand s-a vazut lepros din crestet pana-n talpa, a cazut la pamant de durere; si era
niste gunoi inaintea casei lui si el zacea in gunoi. Si, fiindca ranile il ursturau si viermii ii provocau
mancarime, a gasit un ciob de oala, un harb, si cu harbul acela scotea viermii din rani.
Si n-a fost bataia lui Iov o zi, o luna sau un an. N-ati citit Hronograful lui Chedrinos si alte
carti? Sapte ani si jumatate l-au mancat viermii de viu pe Iov! Asa a rabdat. Si nu zicea nimic si
rabda; un schelet in gunoi mancat de toate jivinele.
Iar sotia lui, ramanand sanatoasa, ca pe ea n-a lovit-o, ca era mai slaba in credinta, se ducea
cu traista in sat la cerut si ii aducea cate ceva de hrana. Singurul ajutor ii era sotia lui, singura
mangaiere, ca sa nu moara de foame.
Vazand diavolul ca nu l-a biruit pe Iov, a incercat prin femeie, cum zice dumnezeiescul Ioan
Gura de Aur: „Cand a vazut ca pe stalpul cel de diamant al credintei, pe Iov, nu-l biruieste, la arma
cea veche a alergat”. La care? La femeie, cu care biruieste in rai pe Adam. Stia ca femeia e mai
slaba.
Si femeia, cand l-a vazut ca-l mananca viermii, un an, doi, trei, si toata lumea spunea ca-i
blestemat de Dumnezeu, ca l-a uitat Dumnezeu si a facut multe rele inaintea Domnului – ca asa
judeca oamenii, ca judecatiile lor nu-s ca ale lui Dumnezeu –, atunci femeia a inceput sa creada, si
vine la el si-i spune:
– Mai, omule; iata ce ti-a facut tie Dumnezeul tau. Tot ai spus ca Dumnezeu ti-ajuta, ca
Dumnezeu ii drept. Iata acuma te mananca viermii de viu in gunoi, ti-a luat toata averea si copiii de
atatia ani si tu nu zici nici un cuvant de hula impotriva Lui si nu-ti pierzi rabdarea!
Atat se temea Iov de Dumnezeu.
– Ce este, femeie?
– Zi un cuvant de hula impotriva lui Dumnezeu; ocareste-L de ce te-a necajit asa, si vei
muri!
Ai auzit acest tovaras de viata, cum s-a facut unealta satanei in vremea necazului barbatului
sau? Iar Iov ii spunea cu blandete, ca vedea ca diavolul vorbeste prin gura ei:
– Femeie hai, femeie! Ca o nebuna vorbesti si ca o fara de minte. Nu sunt eu Iov care eram
ca imparatii de bogat si cinstit in lume? Nu-ti aduci aminte ce cinste am avut noi pe pamant si cata
avere si cate slugi aveam? Apoi, cum am primit cele bune din mana Domnului, sa nu primim si cele
rele?
Auzi om care se teme de Dumnezeu, cand da de necaz? Da! „Dumnezeu m-a ajutat atata
vreme; trebuie sa rabd acuma, ca multumire lui Dumnezeu ca m-a ajutat alta data”. Si a vazut
diavolul ca nu-l poate birui. Atunci au venit la el trei prieteni: Bildad, Tofar si Edifaz Ameneul.
Acestia erau ca niste imparati de bogati, boieri mari din alte tari, care cumparau mii de vite de la
Iov, miei si lana.
Cand au venit, au intrebat:
– Unde-s curtile lui Iov? Unde este Iov?
Iar oamenii le aratau:
– Uite colo in gunoiul acela un schelet; il mananca viermii.
Barba lui era pana la pamant si parul incalcit de gunoaie. Ei auzisera de bataia lui Iov, dar
nu creadeau ca-i chiar asa. Si au venit din alta tara. Cand au venit la Iov, cum il stiau ce om cinstit
era, ce parale si ce slugi avea, au stat cei trei prieteni langa Iov sapte zile si sapte nopti si n-a putut
vorbi unul. Numai se uita la el. Si gandeau ce va fi asta? Ce fel de bataie a lui Dumnezeu este asta?
Si la sapte zile a deschis cuvantul Elifaz Ameneul si, in loc sa-l mangaie pe Iov in ranile si in
durerea lui, in loc sa-l imbarbateze, ca erau prieteni de altadata, a inceput sa-l raneasca cu cuvantul:
– Iov, mi se pare ca te-a retezat Dumnezeu pe tine ca pe un copac tomnatic, care nu face
roada. De ce-ai ajuns tu asa? Ai oprit plata vaduvelor si simbria lucratorilor! Ai uitat de Dumnezeu!
Ai facut faradelegi inainte Lui!
Si asa mereu l-a mustrat. La fel si al doilea prieten si al treilea. Si a venit si al patrulea, unul
Elihu. Acesta a vorbit putin mai drept, ca se temea: „Mai, nu cumva sa fie certare a Domnului pe
drept si ma tem sa vorbesc pe omul acesta”. Iar Iov a inceput a le spune lor cu blandete:
– Dragii mei, prietenii mei, spre dosada ati venit aici si spre rana mie. Mai bine ziceam eu
gropii, „mama mea”, si viermilor, „voi sunteti fratii si surorile mele”, decat sa vina prietenii mei sa
ma raneasca cu cuvinte; adica mai bine ma mangaiam cu viermii si cu gandul la groapa, la
mormant, decat sa aud din gura voastra acestea.
     Si le-a spus: „Voi ma invinuiti ca am oprit plata slugilor si ca am facut nedreptate. Eu nu ma
laud, dar adevarul voi vorbi. Eu am fost tatal sarmanilor si maica vaduvelor, eu am fost ochiul
orbilor si urechea surzilor si piciorul schiopilor si mana ciungilor. Tunsura mieilor mei a incalzit
umerii saracilor; ca lana de la sapte mii de oi toata o dadeam pentru imbracaminte la saraci. Usa
mea nu s-a inchis la tot strainul si toata averea mea am socotit cu putere s-o impart la cei necajiti.
Deci nu-i adevarat ce vorbiti voi. Adevarat ca mana Domnului ma cearta pentru pacatele mele, dar
ceea ce ma invinuiti voi nu este adevarat”.
Vazand Dumnezeu rabdarea lui Iov, dupa ce-au plecat cei trei prieteni si Elihu s-a dat putin
in laturi, a aparut Dumnezeu in nori si in vifor deasupra lui. Iov zacea acolo de sapte ani jumate,
numai oasele si inima ramasese – caci carnea lui era mancata de viermi. Si cand a venit Ziditorul
cerului si al pamantului, Iov era acuma ranit de prietenii lui ocarat si defaimat si de sotia lui si de
toti. Deodata aude glasul lui Dumnezeu din nori:
– Iov, scoala-te ca un barbat, ia vesmantul tau – ca i-a trimis un vesmant din cel alb ca
zapada –, incinge-te si sa stam de vorba amandoi!
Cine a zis scoala-te? Acel ce va scula toti mortii la judecata intr-o clipeala de vreme! S-a
sculat ca fulgerul Iov, sanatos ca la 30 de ani si frumos si vesel, s-a imbracat in vesmantul dat de
Dumnezeu. Si a spus Dumnezeu catre el:
– Iov, unde erai tu cand am intemeiat pamantul? Spune-mi Mie care-i latimea cea de sub
cer? In ce loc locuieste intunericul si ce loc are lumina? Unde erai tu cand am masurat Eu muntii cu
asezamantul cunostintei, vaile cu cumpana si dealurile; cand am pus marii hotar nisipul si am
ingradit marea cu nisip si I-am spus: pana aici sa stai si intru tine sa se sfarame valurile tale?
Eu am intins crivatul pe uscat. Eu am facut cuvantatori pe pamant. Eu am masurat greutatea
vanturilor. Eu am insemnat calea fulgerelor sub cer. Eu am randuit nasterile fiarelor din codri,
nasterea dobitoacelor pamantului si a oamenilor. Eu am facut orizontul si rarita cea de miazanoapte
si am impodobit cerul cu stele, cu soare si luna si lumina am daruit zidirii Mele. Spune-Mi: unde
erai tu atunci?
Eu pe tine, Iov, te-am turnat ca laptele in pantecele maicii tale, te-am inchegat ca branza, team
tesut ca panza, ti-am facut inima si oase si te-am facut faptura Mea in pantecele maicii tale si Eu
am zidit inima ta si am stiut ca nu-ti vei pierde rabdarea. Eu am intemeiat inima ta intru tine si
credinta si rabdarea ta.
Si acum, Iov, fiindca ai asteptat cu rabdare venirea Mea si n-ai zis vreun cuvant rau in atatea
scarbe si necazuri si boli, iata, Eu iti daruiesc tie de acum inainte 140 de ani de viata; si vor fi
averile tale indoite. In loc de sapte mii de oi, paisprezece mii de oi; in loc de trei mii de camile, sase
mii de camile, si celelalte la fel. Si vei ajunge sa traiesti pana la al cincilea si al saselea stranepot si
vei adormi plin de zile si vei veni la Mine sa te veselesti cu Mine in veci.
Atunci s-a facut nevazut Dumnezeu. Si sotia lui cand a venit de unde era dusa, l-a gasit
sanator si vesel foarte. Si a plouat Dumnezeu in curtea lui Iov trei zile si trei nopti cu galbini de aur,
cum spune in traditie. A luat Iov mosii si vite.
Sotia lui a stat cu fata la pamant trei zile si trei nopti, cerand iertare de la el. Si i-a zis
Dumnezeu lui Iov: „Iarta pe sotia ta, ca nu-i vinovata ea, ci diavolul a ispitit-o!” Si a iertat-o el si a
luat-o, si a nascut iar sapte feciori si trei fete si nu era frumusete sub cer asemenea feciorilor si
fetelor lui Iov. Nu se gaseau mai frumosi copii ca aceia pe pamant.
Ati auzit ce a facut la Iov frica lui Dumnezeu? Daca a avut frica lui Dumnezeu, nici cand
era bogat nu s-a mandrit, n-a fost aspru si nemilostiv; nici cand i-a luat Dumnezeu averea, n-a zis
un cuvant impotriva lui Dumnezeu.
Iata om cu frica lui Dumnezeu, care aducea jertfa un bou in fiecare seara, ca nici copiii lui
sa nu fi gresit lui Dumnezeu cu gandul. Ati auzit om cu frica de Dumnezeu, cum l-a incununat
Dumnezeu? Prin cate l-a trecut in veacul de acum si s-a dus sa se odihneasca in sanul lui Avraam,
al carui stranepot era. Iata, deci, cum l-a binecuvantat Dumnezeu!
     Fratii mei, omul care are frica de Dumnezeu nu trebuie sa-l pazeasca nimeni sa nu fure, sau
sa nu fie curvar, sau betiv, sau hot, sau sa nu faca rau. Cel ce are frica lui Dumnezeu si ziua si
noaptea pururea vegheaza asupra lui: sa nu gandesc ceva rau asupra omului, sa nu vorbesc ceva rau
ca-i pacat, sa nu fac ceva rau ca-i pacat! Cine are frica lui Dumnezeu, acela se face santinela
intregii intelepciuni, isi pazeste sufletul si mintea sa de ganduri rele, limba sa de cuvinte rele si
toata asezarea sa de a lucra impotriva lui Dumnezeu.
Pr.Cleopa Ilie-Ne vorbeste Parintele Cleopa.vol 1

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments