Cum privim!2 min read

Fiecare persoană cu care ne întâlnim şi orice eveniment care ni se întâmplă nu sunt puse în viaţa noastră fără vreun rost anume.
 Din toate e bine să descifrăm ceea ce Dumnezeu vrea să ne transmită, fiindcă lumea este o carte pe care dacă vrem să o înţelegem trebuie să o citim în cheie dumnezeiască.
 O zicală mai puţin întâlnită în zilele noastre, dar care adună mult adevăr spune că „frumuseţea e în ochii privitorului“. Depinde deci cu ce ochi priveşti ceea ce te înconjoară. Şi nu numai atât. Capacitatea de a sesiza frumosul e strâns legată de gradul de libertate la care ai ajuns.
Îmi aduc aminte de răspunsul dat cu mult umor de părintele Cleopa de la Sihăstria unui tânăr care trăia la oraş.

 Acesta l-a întrebat: „Ce să fac dacă văd mergând pe stradă o fată foarte frumoasă? Să-mi întorc privirea în altă parte, să mă uit în sus?“ „Nu, a fost răspunsul marelui duhovnic. Pentru că s-ar putea să cazi într-o gură de canalizare lăsată fără capac.“ Te poţi uita la ea şi să-ţi spui: „Dacă Dumnezeu a făcut oamenii atât de frumoşi, oare cât de minunat este El?“
Legat de această temă am citit o întâmplare care s-a petrecut în Antiohia primelor veacuri creştine.
Pe lângă câţiva episcopi a trecut un alai de comediante. Între ele se afla cea mai frumoasă şi aleasă artistă, împodobită cu veşminte scumpe şi giuvaieruri rare.
Femeia avea capul şi umerii dezgoliţi şi numai un văl subţire pe deasupra.
Episcopii, văzând-o, au murmurat şi şi-au întors capul de la o asemenea privelişte, ferindu-şi ochii ca de vederea unei mari necuviinţe. Un singur slujitor al lui Hristos nu şi-a întors privirea de la ea, ci dimpotrivă, mai cu stăruinţă s-a uitat la femeia cu pricina. A privit-o cu multă atenţie.
Colegii lui au rămas fără cuvinte.
 Atunci Sfântul Non, căci el era episcopul nonconformist, i-a întrebat: „Oare nu aţi înţeles nimic din vederea marii ei frumuseţi?“
Ceilalţi ierarhi nu i-au răspuns.
Atunci Sfântul Non, stăruind, le-a zis: „Eu tare m-am folosit de vederea ei şi cred că Dumnezeu o va pune să ne judece pe noi şi episcopia noastră. Câte ceasuri o fi petrecut femeia aceasta în odaia sa, scăldându-se şi împodobindu-se, ca frumuseţea trupului ei să fie fără pată! Şi aceasta numai ca să placă oamenilor! Iar noi, care-L avem pe iubitul cel mai de preţ, pe strălucitul Mire la care nu cutează a privi Heruvimii, nu ne împodobim sufletele şi nu ne îngrijim aşa de mult să ne spălăm întinăciunea ticăloaselor noastre suflete“.
După multă rugăciune din partea Sfântului Non, femeia, pe numele ei Margareta, s-a botezat şi a devenit Sfânta Cuvioasă Pelaghia, sărbătorită în Biserica Ortodoxă la 8 octombrie.
 Să fim conştienţi că atunci când persoanele sau lucrurile sunt transparente pentru noi şi prin ele întrezărim ceva aflat dincolo de material, suntem departe de a păcătui.

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments