Dragii mei, credinţa în Dumnezeu este viaţă. Cine crede în Dumnezeu are grijă să aducă pe lume prunci buni,
sănătoşi; se îngrijește să-şi lase urmaşi, şi nu unul, ci atâţia câţi îi va da Dumnezeu.
Cel mai mare păcat este să lupţi împotriva vieţii, împotriva naşterii de prunci, să faci lucruri nesăbuite, care distrug viaţa, care distrug un pântece roditor.
Dumnezeu a lăsat ca femeia să aibă pântece roditor, iar unii se străduiesc să distrugă acest dar de la Dumnezeu. E un dar, căci Sfânta Scriptură spune că femeia se va mântui prin naştere de prunci şi o casă e binecuvântată când are prunci în ea: nu se va ruşina când va grăi cu potrivnicul său în poartă cel care are casa plină de copii (cf. Ps. 126, 5).
Eva inseamna viaţă.
Pentru noi, orice femeie, orice mamă este asemenea Evei celei dintâi. Dar nu numai asemenea Evei celei dintâi, ci şi asemenea celei de-a doua, a Fecioarei Maria. Căci femeia are smerenia şi cuminţenia ei, are blândeţea ei lăsată de la Dumnezeu.
Dacă, totuşi, va spune cineva că nu poate să-şi ducă viaţa în familie şi să aibă o casă binecuvântată de Dumnezeu cu atâția prunci câţi îi dă El, atunci, dragii mei, Îl avem pe Hristos.
Cine a apelat la Hristos şi Hristos nu l-a ajutat?
Îl avem pe Hristos şi aceasta înseamnă că avem tot ce ne trebuie.
De credem şi ne încredem, găsim mai întâi pacea – şi cât de bună e pacea într-o familie! Cât de bună
e pacea lăuntrică, pacea sufletească, atunci când îţi găseşti liniştea, când păcatul nu te zdrobeşte, când păcatul nu te mărgineşte, când păcatul te lasă liber să te mişti, când mintea îţi este curată.
Părintele Cleopa spunea din memorie texte întregi din Sfinţii Părinţi.
Mergea din citat în citat şi rămâneam uimit – eram copil, prin şcoală – când îl auzeam şi-mi puneam întrebarea: cum de poate?
Ei bine, prin curăţia şi prin limpezimea minţii.
Curăţia aceea pe care prima dată bărbatul trebuie s-o aibă, căci el trebuie să fie lumină.
El trebuie să fie hotărât, el trebuie să aibă stăpânire de sine. De la Hristos putem lua şi luăm această pace, această curăție.
Imbărbătaţi-vă, întăriţi-vă, credeţi şi vă încredeţi în purtarea de grijă a lui Dumnezeu! Ştie Hristos să vină la fiecare.
Ştie Hristos să mângâie pe fiecare. Ştie Hristos să dea şi o bucată de pâine pe masă.
Ştie Hristos să-ți dea şi doi bănuţi, acolo, în buzunar.
Cum? Să nu-L întrebi, ci numai atât: încrede-te! Crede că poate. Poate orice Hristos, dar să ne încredem Lui.
Luaţi din povara Lui, că şi El vă ia povara dumneavoastră. Şi El este alături de dumneavoastră şi în necaz,
şi în suferinţă, şi în bucurie şi în toate Hristos este alături, cu noi.
Spune Sfântul Ioan Evanghelistul: Cel ce este înlăuntrul vostru este mai mare decât cel ce este în lume (I Ioan 4, 4).
Înlăuntrul nostru cine e?
Hristos Domnul! El. Iar noi să mai punem acolo, în inimă, nițică smerenie, puţină neosândire, negrăire de rău, nebârfire,tăcere, iertare din inimă. Niciodată să nu te dai înapoi de la a ierta şi a binecuvânta, chiar şi pe cel care te-a blestemat, chiar şi pe cel care te-a grăit de rău sau mai ştiu eu ce rău mare ţi-a făcut. Roagă-te şi pentru acela, zi din adâncul inimii: „Sărmanul de el! N-a ştiut ce face!”
Să fim încrezători în iubirea lui Hristos! Căci şi patima, şi Crucea, şi pogorârea Lui la iad – căutarea
omului, și Învierea, pe toate le-a făcut pentru a noastră mântuire şi pentru a noastră bucurie.
Lui fie slava şi stăpânirea în veci! Amin.
Arhimandrit Melchisedec Velnic,
Stareţul Mănăstirii Putna
Din cuvântul rostit în noaptea
de Înviere a anului 2013
