„Tatăl nostru” nu este numai o rugăciune, ci este şi un îndreptar de viaţă, dacă e gândită, în privinţa celor şapte cereri, dinspre sfârşit spre început.
Şi anume, ultima cerere este „şi ne mântuieşte de cel rău”.
Dacă ne ferim de ceea ce este rău; dacă scoatem din sufletul nostru chipurile răutăţii, care sunt multe dar care se manifestă în trei feluri, şi anume în gând, în cuvânt şi în faptă; şi mai ales dacă scoatem din mintea noastră gândurile cele rele şi ne facem lumină în suflet, atunci avem o treaptă spre împărăţia lui Dumnezeu, spre sfinţirea numelui lui Dumnezeu, şi de aici, de la înlăturarea răutăţii, ajungem la înlăturarea ispitelor.
Bineînţeles dacă ocolim şi pricinile păcatelor şi pricinile ispitelor. Dacă ne ducem noi acolo unde sunt pricini de ispite şi de păcate atunci nu putem scăpa de cele rele.
Dar dacă ocolim pricinile ispitelor, ispitele fiind îndemnuri spre păcat care pot duce nu numai la păcat ci pot duce şi la virtute, în cazul acesta avem o altă treaptă spre mulţumire, spre bine.
Şi apoi dacă iertăm pe cei care ne greşesc nouă, iertăm păcatele oamenilor ca să ne ierte şi pe noi Dumnezeu, avem şi a treia treaptă spre bucurie, spre mulţumire, spre împărăţia lui Dumnezeu.
Mai departe este vorba despre contribuţia noastră la ceea ce înseamnă „pâinea cea de toate zilele”.
Pâinea cea de toate zilele, după Sfântul Maxim Mărturisitorul, nu este numai ceea ce ne-ar fi de trebuinţă pentru viaţa fizică, ci înseamnă şi cuvântul lui Dumnezeu şi înseamnă şi Sfânta Cuminecătură.
Partea noastră de contribuţie pentru realizarea acestor trei lucruri – osteneala noastră de a cunoaşte cuvântul lui Dumnezeu, osteneala noastră de a ne curăţi sufletul pentru a ne putea uni cu Dumnezeu prin Sfânta Euharistie, osteneala pe care o fac oamenii pentru agonisirea celor de trebuinţă – constituie treapta cea din mijloc, şi anume a patra treaptă.
După aceea vine împlinirea voii lui Dumnezeu aici pe pământ cum o împlinesc cei din ceruri – iar cei din ceruri aduc închinare lui Dumnezeu, închinare veşnică – e a cincea treaptă.
Şi apoi avem mai departe împărăţia lui Dumnezeu care vine pentru cei care se feresc de cel rău, de cele rele, ocolesc ispitele, iartă, contribuie la agonisirea celor de trebuinţă pentru viaţa sufletească şi trupească, împlinesc voia lui Dumnezeu, ajung la împărăţia lui Dumnezeu – despre care Sfântul Apostol Pavel zice că este „dreptate, pace şi bucurie întru Duhul Sfânt” – şi în sfârşit aceştia sunt preamăritori de Dumnezeu şi se împlineşte cu ei cuvântul „sfinţească-se numele Tău”.
PrTeofil Paraian
