Sfîntul Ilie Tesviteanul.8 min read

Sfîntul Ilie Tesviteanul. Cel mai rîvnitor prooroc şi sfînt al lui Dumnezeu din Vechiul şi Noul Testament. El a combătut mai întîi idolatria din Samaria, adusă de regele Ahab şi soţia sa. Că nu putea răbda proorocul să se închine poporul idolului Baal, în locul lui Dumnezeu. Nu putea să vadă cum piere un popor de la mic pînă la mare, din cauza necredinţei unui împărat. De aceea a stat Ilie înaintea regelui Ahab de mai multe ori şi îl mustra pentru închinarea la idoli, îndemnîndu-l să lase poporul să se închine adevăratului Dumnezeu. Dar, văzînd împietrirea inimii împăratului şi soţiei sale, Ilie s-a rugat lui Dumnezeu să nu plouă pe pămînt pînă nu se va întoarce poporul din nou la Dumnezeu. Căci foametea, seceta, boala, sărăcia şi suferinţa sînt „toiagul şi varga” lui Dumnezeu, cu care ceartă şi întoarce la adevăr pe cei răi şi necredincioşi.

Aşa a făcut şi Sfîntul Ilie. A folosit toiagul secetei şi varga foametei ca să smerească pe cei răi şi închinători la idoli. Că este firesc la Dumnezeu să-i îmblînzească pe neascultători şi necredincioşi cu frîul foametei şi cu zăbala suferinţei. Astfel, după trei ani şi şase luni de secetă, s-a smerit Ahab şi s-a milostivit Dumnezeu spre poporul cel amăgit de el, dînd ploaie pe faţa pămîntului.

Vedeţi, fraţilor, rîvna lui Ilie pentru credinţă, pentru adevăr şi pentru mîntuirea oamenilor? Cine dintre noi are măcar o picătură din credinţa Sfîntului Ilie, din sfinţenia vieţii lui şi din rîvna lui pentru cele sfinte? Cine dintre noi are atîta rîvnă cît aveau părinţii şi sfinţii noştri pentru Biserică, pentru rugăciune, pentru cinstirea cărţilor sfinte şi pentru ajutorarea aproapelui? Să nu slăbim cu totul în credinţă şi rîvnă, că fără acestea nu ne putem mîntui. Dacă nu mergem mai des la biserică, să avem rîvnă măcar o dată pe săptămînă să luăm parte. Să avem rîvnă şi pentru dreapta credinţă, pentru buna creştere a copiilor şi pentru milostenie la cei lipsiţi. Dacă pierdem rîvna rugăciunii, îndată slăbim şi în credinţă, la biserică ne ducem tot mai rar şi lucrul nostru nu este cu spor, pentru că ne-am depărtat de calea pocăinţei. Deci să apărăm această virtute de sectanţii care caută să ne jefuiască rîvna pentru a deveni goi sufleteşte, plictisiţi la rugăciune, leneşi la biserică, greoi la citit şi fără spor la cele bune.

Să învăţăm astăzi de la Sfîntul Ilie cît de mare este puterea rugăciunii, precum şi puterea de a lega şi dezlega, dată de Dumnezeu oamenilor sfinţi şi preoţilor. Ilie a legat cerul să nu plouă, iar Dumnezeu nu voia să dezlege legătura proorocului, ci a respectat legătura şi canonul dat de el samarinenilor. Iar cînd Ilie a dezlegat norii pentru ploaie, prin cuvîntul gurii sale, îndată s-au adunat nori pe cer cu vifor mare şi a udat faţa pămîntului.

Vedeţi puterea cuvîntului la prooroc? Vedeţi cît de mare este puterea, pe care o avea Ilie, de a lega şi dezlega cerul? Însă proorocii Vechiului Testament aveau acest har prin voia lui Dumnezeu, dar pînă la Hristos nimeni nu putea să lege şi să dezlege păcatele oamenilor. Căci puterea de a dezlega păcatele este cu mult mai mare decît aceea de a dezlega cerul. Iată, deci, că mai mult decît Ilie este preotul Legii Noi, care leagă cerul şi adîncul şi dezleagă raiul şi iadul prin Taina Sfintei Spovedanii. Ilie leagă cerul să nu plouă, iar preotul leagă raiul ca să nu intre păcătoşii în el fără pocăinţă. Ilie dezleagă norii să plouă, iar preotul dezleagă, nu norii cerului, ci păcatele oamenilor, ca să poată intra în împărăţia lui Dumnezeu. Iată, deci, că mult mai mare este puterea şi harul dat preotului, decît puterea dată proorocului Ilie. Să ascultaţi, fraţilor, de preoţii şi duhovnicii voştri, că fără ei nimeni nu ne poate dezlega păcatele, nici chiar îngerii din cer. Primiţi canonul dat la spovedanie şi-l faceţi, ca să nu rămîneţi sub legătură nedezlegată. Dacă vă este canonul greu, cereţi altul mai uşor şi nimic să nu faceţi fără sfatul şi dezlegarea duhovnicului.

Aţi înţeles încă din predica de astăzi că Ilie a adus jertfă sîngeroasă pe muntele Carmel, ca semn de împăcare a samarinenilor cu Dumnezeu, adică a săvîrşit în chip simbolic liturghie de împăcare pe Carmel, ca să ne amintească nouă cît de mare este puterea Sfintei Liturghii. Să preţuim jertfa lui Hristos, adică dumnezeiasca Liturghie, pe care numai preoţii pot să o săvîrşească. Să nu uitaţi că nu este mîntuire pe pămînt fără Sfînta Liturghie. Ea a fost simbolizată chiar de la începutul creaţiei, prin jertfa lui Abel şi a lui Avraam, care a adus jertfă pe însuşi fiul său, Isaac, precum şi prin celelalte jertfe de mulţumire aduse de Moise, de Aaron, de Isus Navi, de David şi de toţi drepţii Legii Vechi.

Să preţuim Sfînta Liturghie, ascultînd-o cu mare evlavie, căci ea repetă jertfa Domnului de pe cruce şi ne menţine în strînsă legătură cu Dumnezeu prin Sfînta Împărtăşanie. De aceea, fără jertfă liturgică nimeni nu se poate mîntui. Cînd auzim clopotele bisericii să mergem la slujbă, că Hristos rămîne cu noi mai ales prin Sfînta Liturghie. Mare păcat fac acei creştini care stau sărbătoarea acasă şi nu vin la biserică să asculte Sfînta Liturghie.

Altă învăţătură folositoare de suflet ne dă Sfîntul Ilie astăzi prin cuvintele adresate poporului pe muntele Carmel, cînd le-a zis: Pînă cînd veţi şchiopăta cu amîndouă picioarele? (III Regi 18, 21). Care sînt cele două picioare cu care mergem la Dumnezeu? Sînt credinţa şi faptele bune. Şi precum nu putem merge într-un picior, tot aşa nu putem merge la Dumnezeu numai prin credinţă, fără fapte bune. Să ne silim a păstra cu sfinţenie dreapta credinţă şi a lucra după putere faptele bune. Una fără alta ne împiedică mîntuirea. Fără amîndouă, şchiopătăm de ambele picioare şi nu putem urca scara mîntuirii care ne duce la împărăţia lui Dumnezeu.

Aţi văzut apoi soarta proorocilor mincinoşi care au înşelat poporul şi l-au atras la închinarea de idoli? Pe toţi aceştia i-au prins oamenii şi i-au ucis pe Carmel. Iată soarta profeţilor şi învăţătorilor mincinoşi din zilele noastre, care caută să amăgească pe credincioşi, să-i rupă de Biserică, de Tradiţie, de icoane, de Maica Domnului, de Sfintele Taine, de dreapta credinţă şi de tot ce avem noi mai scump pe lume, răstălmăcind Sfînta Evanghelie după capul lor. Să nu-i ascultaţi, nici să-i primiţi în casă, nici să vă duceţi la adunările lor, ca să nu vă înşele şi să vă ajungă pedeapsa lui Dumnezeu.

Să rămînem în Biserică cu Hristos şi cu toţi sfinţii Lui. Aici este mîntuirea, bucuria, pacea şi speranţa noastră. Iar afară de Biserică, sînt cei căzuţi din credinţă, apostaţii, necredincioşii, ereticii, proorocii mincinoşi, trădătorii, beţivii, desfrînaţii şi toţi cei ce sînt stăpîniţi de patimi şi nu vor să se pocăiască. Soarta lor o aminteşte cel mai bine Sfîntul Apostol Pavel, care zice: Nu vă amăgiţi. Nici desfrînaţii, nici închinătorii la idoli (adică cei robiţi de patimi), nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici hulitorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu (I Corinteni 6, 9-10).

În ţara noastră Sfîntul Ilie este foarte cinstit de credincioşi. Avem biserici şi mînăstiri cu hramul lui şi creştini care-i poartă numele. Însă nu avem destui păstori, monahi şi credincioşi care să-i urmeze viaţa şi rîvna lui Ilie pentru Hristos şi pentru Evanghelie. Dar „întru smerenia noastră ne va pomeni şi pe noi Domnul”.

Să-l rugăm pe Sfîntul Prooroc Ilie, să mijlocească înaintea lui Dumnezeu pentru noi şi pentru toată lumea, ca să ne dea Domnul pace, ploaie timpurie şi tîrzie, să sporească credinţa noastră, dragostea, rugăciunea şi rîvna noastră pentru Biserică şi pentru faptele bune, spre slava lui Dumnezeu şi mîntuirea sufletelor noastre. Amin.
Pr Cleopa Ilie

 

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments