Ne va mântui pe noi locul?3 min de citit

Nu ne va mântui pe noi locul, dacã nu vom face voia lui Dumnezeu, ci pe fiecare îl mântuieste mintea cea cu bunãvoie cãtre Dumnezeu.
Cã nu este ajutor nici din dregãtoria cea cinstitã, nici din locul cel sfânt pentru cel ce nu face porunca lui Dumnezeu. Cã ce dregãtorie este mai mare decât dregãtoria lui Adam cea fãrã de moarte sau ce loc
este mai frumos decât raiul din care a fost izgonit Adam prin cãlcarea poruncii lui Dumnezeu?

Si, dimpotrivã, ce este mai de ocarã decât gunoiul pe care sezând, Iov a pãzit porunca lui Dumnezeu si în rai s-a sãlãsluit? Iar Saul la împãrãtie fiind, si în palate de mult pret stând, si viata aceasta a pierdut-o
si nici pe cealaltã n-a câstigat-o. Lot, aflându-se în Sodoma, în mijlocul unui popor fãrã de lege, fãcând
poruncile lui Dumnezeu s-a mântuit si cununã cu sfintii a luat. si, de va zice cineva cã nu se poate
mântui în lume cu femei si cu copii, unul ca acela cu nebunie se însealã, cã pretutindeni ne primeste
Dumnezeu, dacã împlinim poruncile Lui.

Locul pe nimeni nu mântuieste, nici nu osândeste, ci pe fiecare faptele îl osândesc sau îl mântuiesc.

Deci, mãcar cã în lume petrecem, o, fratilor, sã nu deznãdãjduim chiar de am gresit cu ceva, ci
iarãsi, prin pocãintã sã alergãm la Dumnezeu si din averile noastre sã fim milostivi si darnici cu cei
sãraci si neputinciosi.

Cãci mai mult pentru unii ca acestia ti-a încredinþat Dumnezeu averea, cã ea cu nimeni nu s-a nãscut împreunã. Pentru aceea sã dai milostenie singur, de bunã voie, cã de mult ajutor este sufletului tãu a da cu mâna ta. si sã nu ai martori lângã tine când faci milostenie. Pe rudele cele apropiate ale tale fãrã de grijã sã le faci, apoi, dupã acestea, s la altii sã faci milostenie.

Cã este fãtãrnicie ca la sãracii cei strãini sã împarti milostenie, iar neamul tãu sau cei din casa ta sã fie goi, desculti si flãmânzi.
Deci, cum zici cã te  îngrijesti de sufletele lor, iar de trupeasca lor nevoie nu te îngrijesti? Cum dar îi vei duce pe dânsii la frica lui Dumnezeu atâta timp cât îi necãjesc pe ei trupestile neajunsuri?

O, câtã nepricepere si câtã inimã rea!

Au n-ati auzit Scriptura care zice: „Fericit este cel ce miluieste sufletele robilor sãi si nu-si lasã neamul sãu în nevoi”?
Cã de vei supãra pe ai tãi, iar pe altii vei milui, îti va zice tie Domnul: „Fãtarnice, orbitule de rãutate, scoate mai întâi bârna din ochiul tãu si atunci vei vedea sã scoti si gunoiul fratelui tãu”.

Deci auzind acestea acum, asa sã miluiesti pe cei de aproape ai tãi si sã te îngrijesti de hrana lor, ca
sã faci milostiv pe Dumnezeu fatã de tine.

Sf.Ioan Gura de Aur  -Fragmente extrase din volumul Din cuvintele duhovnicesti ale
Sfintilor Pãrinti, Editura Arhiepiscopiei Sucevei si Rãdãutilor,
Suceava, 2003, p. 176.

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments