Noi avem aici pe pamant o multime de suferinte; cand pacatuim simtim mustrari de constiinta, iar moartea nu vine la toti la fel. Atunci in mintea noastra se ridica o multime de intrebari: ce rost are viata noastra in lumea aceasta? Ce este Dumnezeu?
Ce mai ramane din fiinta noastra pamanteasca dupa moarte? Acestea sunt marile intrebari care se nasc in adancurile noastre si care cer sa fie deslusite.
Poate stiinta sa le dezlege? Din contra, in fata acestor probleme oamenii raman muti, ca niste statui de piatra, cum zice psalmistul despre idolii din vechime.
La problemele acestea de mai sus ar trebui sa raspunda si sa rasune triumfatoare peste veacuri cuvintele lui Iisus: „Eu sunt Lumina lumii!” Acum sa vedem in ce chip a fost Iisus Lumina lumii.
Cea mai de seama lumina a adus-o Mantuitorul prin invatatura Sa despre Dumnezeu.
De cand este omul pe pamant, totdeauna a cautat sa-L cunoasca pe Dumnezeu; dar ramai uimit pe cate cai ratacitoare a ajuns omul in aceasta cautare.
Daca cercetam istoria popoarelor vechi, vom vedea ca din tot ce este pe lumea aceasta, oamenii si-au facut dumnezei. Astfel s-au inchinat la soare, la animale, la statui de zei, idoli de piatra. Iata de pilda, grecii si romanii, popoare cu o cultura dezvoltata de altfel, au ajuns asa de jos in aceasta privinta incat au personificat pana si patimile omenesti, facandu-le altare de inchinare. E destul sa amintim ca la Atena si la Roma erau in cinste un dumnezeu al betiei, o zeita a desfranarii, alta a jocurilor de noroc si asa mai departe.
Iata ca in mijlocul acestui mare intuneric a aparut Mantuitorul Iisus – Lumina lumii – , iar in locul acestor idei josnice a adus o invatatura atat de mareata si de frumoasa, incat numai pentru aceasta I s-ar putea atribui numele de „Lumina lumii”. Ce a invatat Iisus despre Dumnezeu?
Mai intai, El a aratat ca Dumnezeu nu este nici piatra, nici lemn, nici altceva din cele de pe pamant. Duh este Dumnezeu, a zis Iisus, si cel ce I se inchina Lui trebuie sa i se inchine in Duh si Adevar.
El este Unul, singurul Ziditor, sustinatorul si ocarmuitorul, punctul de mijloc al lumii de la care vin si spre care merg toate. Iisus a invatat apoi ca Dumnezeu nu este o fiinta departata de noi oamenii, straina ci El, Dumnezeu, este Tatal nostru al tuturor.
Cine ar putea spune cata binecuvantare, cata bucurie si incredere revarsa asupra vietii noastre aceasta invatatura? Daca Dumnezeu este Tatal nostru, atunci El ne iubeste si noi nu mai tremuram de frica in fata Lui, asa cum tremurau paganii in fata idolilor ingrozitori. Daca El ne este Tata, ne pedepseste si El, dar cu mila si indurari. Daca acest Dumnezeu ne este Parinte, suntem siguri ca nu ne alunga de la Sine. Aceasta este invatatura noua pe care a adus-o Iisus Hristos si din aceasta invatatura rasare toata puterea crestinismului, toata morala Lui. De aici reiese taria de a birui ispitele; de aici reiese intreaga frumusete a cultului crestin.
In al doilea rand, Iisus este „Lumina lumii” fiindca El ne-a adus cele mai adevarate invataturi despre suflet. Pana la Domnul Hristos, toti invatatii si inteleptii n-au putut sa lamureasca lumea despre existenta sufletului, despre valoarea si nemurirea lui, deoarece acesti invatati umblau ei insisi in intuneric, erau intr-un fel orbi, ca bufnitele si liliecii. Aceste vietati, desi au ochi, nu se simt bine decat in intunericul noptii, iar cand apar zorile diminetii se ascund in locurile intunecoase. Asa au fost invatatii dinaintea Domnului Hristos, fiindca traiau in patimi si pacate, si tot asa sunt si azi unii care fug de soarele Evangheliei lui Hristos. Se incred si citesc unele carti care le intuneca si mai mult ochii sufletului, ramanand orbi in fata minunilor Mantuitorului.
Iisus Hristos, „Lumina lumii”, ne-a aratat ca fiecare om , sarac sau bogat, femeie sau copil, are un suflet nemuritor si cu totii suntem datori ca sa ingrijim de acest suflet si sa-l pregatim pentru imparatia lui Dumnezeu. De ar dobandi lumea intreaga omul, si-si va pierde sufletul, nimic n-ar folosi. Mantuitorul a asezat sufletul pe treapta cea mai inalta si i-a dat valoarea cea mai scumpa. L-a asezat in mijlocul preocuparilor omenesti, fiindca este nemuritor.
