Atentie la prieteni2 min de citit

In armata, la Transmisiuni, aveam un tabel de recunoastere cu cateva caracteristici concrete si astfel ne dadeam seama care statie era a noastra si care era straina; cunosteam statiile noastre.
 Pentru o perioada de timp in care am facut lectiile la Transmisiuni, faceam intervalul si incercam sa facem recunoasterea.

 Spuneam celuilalt: “Ce este asta?”, sau “unu”, sa vedem ce spune si acela si astfel il prindeam.
 Adica, atunci cand nu intelegeam sigur ce statie este, nu aveam incredere si, tac-tac, incercam sa facem recunoastere.
 Tot asa si in viata duhovniceasca, atunci cand vedem ca o “statie” este straina, trebuie sa spunem: “Ei, acum, cu aceasta voi lucra?”
    Daca cineva intelege ca o “statie” este straina si totusi vrea sa lucreze cu ea, este grav.
 Cu atat mai mult atunci cand stie ca statia este nu numai straina, dar si vrajmasa, si vrea sa lucreze cu ea. Vreau sa spun ca in privinta legaturilor cu ceilalti este nevoie de discernamant si atentie.
 Lucrul cel mai sigur este ca sa te sfatuiesti cu duhovnicul tau.
Chiar si in discutii trebuie sa fie credinciosul atent, deoarece uneori incepe o discutie duhovniceasca si sfarseste in palavrageala. Si nu ajunge ca isi pierde vremea, dar isi pierde si sufletul sau cu judecata, pentru ca nu avem dreptul sa judecam pe nimeni si nici situatii.
 Daca putem, dupa discutia ce o vom face cu durere sa cautam sa ajutam o situatie neplacuta.
  Nici pe cei morti nu trebuie sa-i osandim, pentru ca sufletele tuturor oamenilor, din fericire, sunt in mana lui Dumnezeu.
Vad de cate ori se strica gandul multor oameni din pricina unui cuvant neatent.
  Daca ni s-ar cere impozit pentru cuvintele ce le spunem, stiti cat de atenti am fi?
Daca ni s-ar spune: “Daca spui atatea cuvinte, vei plati atat”, ne-am masura cuvintele noastre.
 Cand vorbim la telefon ne gandim ce vom spune, cat sa vorbim, pentru ca vom plati.
 Acum se pierde mult timp cu vorbitul.
Cuv.Paisie Aghioritul

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments