Asa, Doamne…2 min read

Doamne Iisuse Hristoase, Mielul lui Dumnezeu Cela ce ridici păcatul lumii, Cela ce înălţându-Te pe muntele Golgotei ne-ai răscumpărat din blestemul legii şi ai zidit din nou chipul Tău cel căzut, Cela ce pre cruce mâinile Ţi-ai întins spre a aduce laolaltă pre toţi copiii lui Dumnezeu cei risipiţi şi trimiţând pre Preasfântul Duh, la unire pre toţi ai chemat; Tu, dar, raza Tatălui fiind, înainte de a păşi spre această mare lucrare de sfinţenie a răscumpărării lumii, Te-ai rugat către Tatăl Tău ca toţi una să fim, precum şi Tu una eşti împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, Însuţi dăruieşte nouă har şi înţelepciune ca să împlinim în toate zilele această poruncă şi ne întăreşte în nevoinţa acelei iubiri pre carea o ai poruncit nouă zicând: „să vă iubiţi unul pe altul precum şi Eu v-am iubit pre voi”.

Prin Duhul Tău cel Sfânt dăruieşte nouă puterea de a ne smeri, unul către altul, luând aminte la aceea că cel ce iubeşte mai mult se şi smereşte; învaţă-ne să ne rugăm unii pentru alţii, să ne purtăm poverile unii altora cu răbdare şi ne uneşte în legătura neclintită a dragostei, întru o singură turmă de oi ascultătoare, în Numele Tău cel Sfânt, dând nouă şi a vedea în fiecare dintre fraţii şi surorile noastre chipul slavei Tale celei negrăite şi a nu uita că fratele nostru este viaţa noastră.

Aşa Doamne, Cela ce ne-ai adunat laolaltă întru bunăvoirea Ta, fă-ne pre noi a fi cu adevărat o familie, vieţuind cu o singură inimă, o singură voie, întru o singură iubire, ca un singur om, dupre sfatul Tău cel mai înainte de veci, pentru cel întâi născut al Tău – Adam.

Umbrează parohia noastră cu duhul temerii de Dumnezeu şi acoperă pre ea cu acoperământul Preacuratei Maicii Tale şi al tuturor sfinţilor Tăi, binecuvântând şi ocrotind pre fieştecare ce într-însa vieţuieşte [N] păzindu-ne pre toţi de gânduri aducătoare de stricăciune, de cuvinte necuviincioase sau mişcări ale inimii carile să poată prăpăstui sfânta lucrare a slujirii noastre; cât să se zidească aceastã casă pre piatra evangheliceştilor Tale porunci întru loc de tămăduire, de sfinţire şi de mântuire, nouă înşine precum şi tuturor celor ce vor veni către dânsa, cei osteniţi şi împovăraţi, fraţii şi surorile noastre, ca toţi să aflăm odihnă întru Tine, cel blând şi smerit – Împăratul nostru, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

AMIN

Arh.Sofronie

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments