„Adevărul vă va face liberi”3 min read

Imnul care cântă eliberarea omului de moarte prin biruinţa luminii asupra întunericului concentrează în sine sensul celei mai mari sărbători a creştinătăţii. Este imnul bucuriei celei pentru care cuvintele sunt prea puţine şi care vesteşte atotputernicia Împăratului Hristos. Chiar dacă, mai bine de două milenii, între pereţii bisericilor, răsună cântul triumfal al „Paştilor celor de taină, noi şi sfinte”, sensul acestor cuvinte nu şi-a ştirbit cu nimic din plinătatea sa, ci, din contra, ne ajută să ne desfacem şi mai larg aripile în zborul nostru spre absolut şi mântuire.

Astăzi, mai mult ca altă dată, este momentul potrivit să ne deschidem inimile şi sufletele pentru a primi mărturia de netăgăduit a Bisericii despre Învierea din morţi a Celui care de bună voie S-a jertfit. Argumentele acestui adevăr se regăsesc atât în Cuvântul Adevărului, cât şi în flacăra lumânării ce luminează chipul creştinului cuprins de tainica frică şi adorare; cer şi pământ, văzduh şi ape, peste toate cade lumina biruinţei definitive asupra morţii.

Învăluiţi fiind de măreţia Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, toţi până la unul ne pomenim în această noapte ca fiind într-un singur gând, mărturisind o deplină şi singură adeverire: „Adevărat a Înviat!”. Îngerul vesteşte tuturor împlinirea Învierii, fiecare în parte devenind martor al acestei necuprinse minuni, aidoma celor doi apostoli şi femeilor purtătoare de mir care s-au aflat la mormânt în dimineaţa Duminicii. Biserica însăşi, în toată plinătatea ei îi îmbrăţişează pe cei prezenţi glăsuind: „Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii”.

E de datoria noastră să cântăm lui Dumnezeu cântare nouă de biruinţă, pentru că Paştile nu este un eveniment uitat în ceaţa istoriei, ci exercită o putere transfigurantă asupra tuturor şi a fiecărui om în parte. Prin învierea Sa, Hristos ne-a descoperit lumina cea lină a sfintei slave, pe care „Soarele drept” (Maleahi 4, 2) a adus-o celor cuprinşi de întunericul din adâncuri. Din lumina cea nestinsă, lumina Adevărului, Sfânta Evanghelie luminează pătrunzând fiinţa umană şi vai de cel care închide uşa sufletului său în faţa acestei lumini, considerându-se împlinit şi suficient cu sine însuşi, stăpân şi domn al vieţii sale, căci anume unul ca acesta îşi pregăteşte grabnic pierzania, prin răstălmăcirea ideii de libertate.

Omul văduvit de înţelepciunea evanghelică se zbate în iadul neştirii, căzând sfâşiat de chinuri lăuntrice şi înrobiri pătimaşe cu urmări devastatoare pentru sufletul şi mintea sa. Şi doar atunci când privirea însetată de lumină se revarsă spre razele adevărului hristic există şansa şi siguranţa evitării rătăcirilor pierzătoare şi iluzorii, alimentate de ideea unei false autonomii şi libertăţi egocentrice, alimentate, mai ales, de promovarea insistentă şi vicleană a anti-valorilor iscusit camuflate.

Doar conştientizarea adevăratelor valori transmise prin vestea Sfintelor Paşti, viaţa în şi pentru Hristos, care de El din belşug (Ioan 10, 10) este oferită, pot spulbera umbrele ieşite din hăul morţii. Doar aşa putem atinge vârful adevăratei şi nobilei demnităţi umane, unde liberatatea capătă formă şi sens. Grăit-a Mântuitorul: „Adevărul vă va face liberi” (Ioan 8, 32) pentru întreaga veşnicie căci Hristos este Adevărul Care dăinuie în vecii vecilor.

ÎPS Mitropolit Vladimir al Chișinăului și Întregii Moldove
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments