Ştie Hristos să mângâie pe fiecare6 min de citit

Dragii mei, credinţa în Dumnezeu  este viaţă.
Cine crede în Dumnezeu  are grijă să aducă pe lume prunci buni,  sănătoşi; se îngrijește să-şi lase urmaşi, şi  nu unul, ci atâţia câţi îi va da Dumnezeu.
Cel mai mare păcat este să lupţi împotriva  vieţii, împotriva naşterii de prunci, să faci  lucruri nesăbuite, care distrug viaţa, care  distrug un pântece roditor. Dumnezeu a  lăsat ca femeia să aibă pântece roditor, iar  unii se străduiesc să distrugă acest dar de la  Dumnezeu.
E un dar, căci Sfânta Scriptură  spune că femeia se va mântui prin naştere  de prunci şi o casă e binecuvântată când  are prunci în ea: nu se va ruşina când va  grăi cu potrivnicul său în poartă cel care  are casa plină de copii (cf. Ps. 126, 5).

Eva înseamnă viaţă. Pentru noi, orice femeie, orice mamă este asemenea Evei celei  dintâi. Dar nu numai asemenea Evei celei dintâi, ci şi asemenea celei de-a doua, a  Fecioarei Maria. Căci femeia are smerenia  şi cuminţenia ei, are blândeţea ei lăsată de  la Dumnezeu.
Dacă, totuşi, va spune cineva că nu  poate să-şi ducă viaţa în familie şi să aibă o  casă binecuvântată de Dumnezeu cu atâția  prunci câţi îi dă El, atunci, dragii mei, Îl  avem pe Hristos. Cine a apelat la Hristos  şi Hristos nu l-a ajutat?
Îl avem pe Hristos şi aceasta înseamnă că avem tot ce ne trebuie. Aţi venit la  Biserica lui Dumnezeu cu
un coş. Poate  aţi pus acolo, în coşul dumneavoastră,  câte ceva din cele cu care v-a binecuvântat Dumnezeu casa: puţină pâine, puţină  pască, puţin cozonac, câteva ouă roşii  încondeiate. Le-aţi adus pentru sfinţire,  le-aţi adus ca pe o ofrandă lui Hristos,  Dumnezeul nostru.
Dragii mei, e şi Hristos venit în mijlocul nostru cu un coş. Dar să  ştiţi că în coşul lui Hristos nu găsim câteva  alimente – care se strică şi care se termină.

În coşul lui Hristos Cel prezent în mijlocul  nostru găsim cu totul altceva. De credem şi  ne încredem, găsim mai întâi pacea – şi cât  de bună e pacea într-o familie! Cât de bună  e pacea lăuntrică, pacea sufletească, atunci  când îţi găseşti liniştea, când păcatul nu te  zdrobeşte, când păcatul nu te mărgineşte,  când păcatul te lasă liber să te mişti, când  mintea îţi este curată. Părintele Cleopa, pe  care majoritatea l-aţi cunoscut, spunea din  memorie texte întregi din Sfinţii Părinţi.
Mergea din citat în citat şi rămâneam uimit  – eram copil, prin şcoală – când îl auzeam  şi-mi puneam întrebarea: cum de poate? Ei  bine, prin curăţia şi prin limpezimea minţii.

Curăţia aceea pe care prima dată bărbatul  trebuie s-o aibă, căci el trebuie să fie lumină.
El trebuie să fie hotărât, el trebuie să aibă  stăpânire de sine. De la Hristos putem lua  şi luăm această pace, această curăție.

Dragii mei, cu ce mai vine Hristos în  mijlocul nostru, ce mai găsim noi în coşul  lui Hristos? Bucuria. Nu-i un lucru puţin  nici acesta: să ai bucurie lăuntrică, să ştii  să te mulţumeşti cu puțin, chiar numai cu  o bucată de pâine. Am amintit de multe ori  despre o creştină de aici, din preajmă – a  trecut la Domnul fericită, senină şi bucuroasă. „Mătuşă Varvara, ai ţinut postul?”

„L-am ţinut, părinte.” „Ai avut cu ce,  mătuşă Varvara?” „Am avut, părinte. Iar  când n-am avut, eh… un pic de mămăligă,  cu un pic de zahăr, am mai băut o cană cu  ceai şi a trecut ziua.” Se mulţumea cu cât  avea. E mare lucru să ştii să te mulţumeşti  cu cât ai… Şi mulţumirea o găsim în coşul  lui Hristos: să ştim să luăm din ea!

Şi recunoştinţă găsim în coşul lui  Hristos, căci Hristos este recunoscător faţă  de fiecare dintre dumneavoastră, dintre toţi  cei care aţi venit, care v-aţi ostenit. Dacă  aţi venit de departe sau mai de aproape,  vă este recunoscător Hristos. V-a numărat  şi paşii, v-a primit şi truda, şi statul în picioare, şi faptul că aţi ascultat.

De aceea, dragii mei, închei cu acest  cuvânt: îmbărbătaţi-vă, întăriţi-vă, credeţi  şi vă încredeţi în purtarea de grijă a lui  Dumnezeu! Ştie Hristos să vină la fiecare. 
Ştie Hristos să mângâie pe fiecare. Ştie  Hristos să dea şi o bucată de pâine pe masă.
Ştie Hristos să-ți dea şi doi bănuţi, acolo, în buzunar. Cum? Să nu-L întrebi, ci numai  atât: încrede-te! Crede că poate. Poate orice  Hristos, dar să ne încredem Lui.

Luaţi din coşul lui Hristos cât puteţi  fiecare! Luaţi din povara Lui, că şi El  vă ia povara dumneavoastră. Şi El este  alături de dumneavoastră şi în necaz,  şi în suferinţă, şi în bucurie şi în toate  Hristos este alături, cu noi. Spune Sfântul  Ioan Evanghelistul: Cel ce este înlăuntrul  vostru este mai mare decât cel ce este în lume  (I Ioan 4, 4). Înlăuntrul nostru cine e?  Hristos Domnul! El. Iar noi să mai punem  acolo, în inimă, nițică smerenie, puţină  neosândire, negrăire de rău, nebârfire,  tăcere, iertare din inimă.
Niciodată să nu  te dai înapoi de la a ierta şi a binecuvânta,  chiar şi pe cel care te-a blestemat, chiar şi  pe cel care te-a grăit de rău sau mai ştiu  eu ce rău mare ţi-a făcut. Roagă-te şi pentru acela, zi din adâncul  inimii: „Sărmanul de el!  N-a ştiut ce face!”

Să fim încrezători în  iubirea lui Hristos! Căci  şi patima, şi Crucea, şi pogorârea Lui la iad – căutarea omului, și Învierea,  pe toate le-a făcut pentru  a noastră mântuire şi pentru a noastră bucurie. Lui  fie slava şi stăpânirea în veci! Amin.
Hristos a înviat! 

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments