Cum trebuie sa postim?10 min de citit

Postul este înfrânarea totală  sau parţială de la hrana bună şi îmbelşugată şi mai ales de provenienţă animală. Postul este înfrânarea de toate mâncărurile, sau, la caz de boală, numai de unele, de asemenea şi de băuturi şi de toate cele lumeşti şi de toate poftele cele rele, pentru ca să poată creştinul să îşi facă rugăciunea lui mai cu înlesnire şi să îi fie milostiv Dumnezeu.

Care e rostul şi folosul postului?

Postul foloseşte şi sufletului şi trupului, pentru că păstrează sănătatea trupului şi uşurează şi curăţeşte sufletul. Postul este o faptă de virtute, un exerciţiu de înfrânare a poftelor trupului şi de întărire a voinţei, o formă de pocăinţă, deci mijloc de mântuire. Dar este în acelaşi timp şi un act de cult, adică o faptă de cinstire a lui Dumnezeu, pentru că el este o jertfă, adică o renunţare de bună voie la ceva care ne este îngăduit, izvorâtă din iubirea şi respectul pe care îl avem faţă de Dumnezeu.
Postul Paştelui, Postul Mare sau Păresimile (de la cuvântul latinesc quadragessima = patruzeci) este postul dinaintea Paştelui. E aşezat în cinstea Patimilor Domnului şi ne aminteşte de postul de patruzeci de zile al Mântuitorului în pustie, înainte de a ieşi în lume pentru propovăduirea Evangheliei. Ţine şapte săptămâni, începând cu Duminica lăsatului sec de brânză (Duminica izgonirii lui Adam din rai) şi se încheie în noaptea Paştelui, la Înviere. E cel mai vechi, mai lung şi mai de seamă dintre posturile bisericeşti. Nu se mănâncă nici peşte, nici untdelemn şi nu se bea vin. Se dezleagă la vin şi untdelemn numai sâmbăta şi duminica (pentru că în aceste zile se face Liturghie deplină), iar la peşte, numai în ziua de Buna Vestire şi de Florii (pentru că sunt praznice mari).
Postul este şi un mijloc de desăvârşire, de omorâre a voii trupului, un semn văzut al râvnei şi sârguinţei noastre, spre asemănarea cu Dumnezeu şi cu îngerii, care n-au nevoie de hrană. „Postul este lucrul
lui Dumnezeu, căci Lui nu-I trebuie hrană – zice Sf. Simeon al Tesalonicului. Este viaţă şi petrecere îngerească, pentru că îngerii sunt fără hrană. Este omorârea trupului, că acesta hrănindu-se, ne-a făcut morţi; şi izgonirea patimilor este postul, căci lăcomia întărâtă patimile trupului”.
El este o jertfă trupească care cere a fi unită cu milostenia, cu darurile de tămâie, lumânări, etc., aduse la altar, precum şi metaniile, închinăciunile, etc., toate laolaltă alcătuiesc închinarea datorată de trup, ca jertfă Domnului. Jertfa Domnului se ridică la cel mai înalt grad, numai când sufletul se curăţeşte prin înfrânarea de la orice răutate acoperind totul cu rugăciunea şi cu gândirea cea curată spre slava lui Dumnezeu. Postul este semnul, simbolul să iubim pe Dumnezeu, Care n-are nevoie de postul nostru, ci, noi avem nevoie de post fiindcă el este mijlocul cel mai bun de a ne birui pe noi înşine şi pe temeiul acestei biruinţe, vom birui şi lumea pusă în slujba păcatului şi uneltirile diavolului: „Acest soi de draci, nu iese decât cu post şi rugăciune”. (Matei 17,21).
Nu orice post este post religios, ci numai acela care se face întru numele Domnului şi după legea lui Dumnezeu aşa cum a primit-o Adam (Facere 2,16-17; 3, 2-6) şi au învăţat proorocii (loil 2, 12-16) şi l-au practicat sfinţii (III Regi 19,8; Matei 4, 2; Luca 2, 37). Moise a stat pe muntele Sinai atunci cand a primit tablele legii „partuzeci de zile şi patruzeci de nopţi; şi nici pâine n-a mâncat, nici apă n-a băut.”(Ieşire 34; 28 şi Deuteronom 9; 9, 18). Când au fost să biruiască poporul cel păgân al filistenilor, evreii au postit (1 Regi 7; 6). Profetul Isaia vorbeşte mult despre valoarea postului (Isaia cap. 58), iar profetul Ioil, amintind de pocăinţă, îndemna şi la post (Ioil 2; 15). „Nu fi nesăţios în nici o desfătare şi nu te apleca la mâncăruri multe. Că în mâncărurile cele multe va fi durere şi nesaţiul va veni până la îngreţoşare. Pentru nesaţiu, mulţi au pierit; iar cel înfrânat îşi va înmulţi viaţa”, zice Înţeleptul Isus, fiul lui Sirah (37; 32-34).Sf. Ioan Botezătorul a postit continuu (Matei 3,4; Marcu 1, 6). Mântuitorul însuşi a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi în pustie, înainte de a începe propovăduirea Evangheliei (Matei 4; 2 şi Luca 4; 2) şi ne-a poruncit limpede şi nouă ca să postim şi cum să postim (Matei 6, 16-18; Luca 21, 34). Apostolii au postit şi s-au rugat (Faptele Apostolilor 13, 3; 14, 23; 1 Corinteni 7, 5; Il Corinteni 11, 27). Sfinţii Părinţi laudă şi recomandă postul cu stăruinţă. Iată ce spune, de pildă, Sf. Ioan Gură de Aur în „Omilia a 10-a la cartea Facerii”: „Postul potoleşte zburdăciunea trupului, înfrânează poftele cele nesăturate, curăţeşte şi înaripează sufletul, îl înaltă şi îl uşurează.”
Deci, orice creştin trebuie să fie convins de trebuinţele postului, să-l respecte în convingerile sale şi să-l practice atât cât darul credinţei şi puterile îl ajută ferindu-se de a-l defăima, întrucât el este de origine dumnezeiască, dat nouă cu scopul de a ne înfrâna trupul de la patimi, a ne smeri sufleteşte şi a ne face mai buni întru pocăinţă şi rugăciune spre mântuirea noastră şi slava lui Dumnezeu.

Cine este scutit de la post?

Având în vedere nevoile vremii, păstorii bisericeşti care au datoria de a iconomisi viaţa păstoriţilor, au dat sfaturi cu privire la aplicarea postului cum este enciclica Sf. Sinod român din 1907 şi cea din 1956 în care se precizează:
1. Copiii până la împlinirea vârstei de 7 ani sunt dezlegaţi de pravila postului, putând mânca în tot timpul anului orice fel de alimente.
2. Pentru copiii de la 7-12 ani şi pentru credincioşii de orice vârstă care sunt cuprinşi de slăbiciuni şi suferinţe trupeşti pravila postului să fie obligatorie numai în zilele următoare:
a). Toate miercuri le şi vinerile de peste an, afară de acelea când este dezlegare la peşte;
b). Prima şi ultima săptămână din sfântul şi marele post al Paştilor şi tot aşa din postul Crăciunului;
c). de la 23 la 28 iunie (adică cinci zile din postul sfinţilor apostoli Petru şi Pavel);
d). de la 1 la 15 august (adică 2 săptămâni ale postului Adormirii Maicii Domnului);
e). Ajunul Crăciunului, Ajunul Bobotezei, 29 august şi 14 septembrie. Pentru celelalte zile şi săptămâni din timpul marilor posturi bisericeşti, copiii de la 7-12 ani şi credincioşii de orice vârstă care sunt suferinzi să fie dezlegaţi a mânca: peşte, icre, ouă, lapte şi brânză. – Enciclica Sf. Sinod 1956.

Cum trebuie să postim?

Respectarea posturilor este o datorie a bunului credincios, care este cuprinsă în porunca a doua a Bisericii. Sfintele Soboare şi rânduielile date de Sfinţii Părinţi pedepsesc cu asprime pe cei ce nu păzesc posturile (Canonul 69 al Sf. Apostoli). Dar trebuie să postim nu numai cu trupul, ci şi cu sufletul. Adică nu numai mâncând de post, ci şi înfrânându-ne totodată de la patimi, păcate şi ispite. Odată cu înfrânarea de la mâncărurile de dulce, să ne silim a ne curăţi nu numai trupul, ci şi sufletul, petrecând în rugăciune şi pocăinţă. Postul întreg, adevărat şi desăvârşit este deci nu numai cel trupesc, ci şi sufletesc: postul de bucate, împreună cu cel de fapte, postul de mâncare şi totodată de purtări.
Sf. Ioan Gură de Aur zice: „Postiţi? Arătaţi-mi-o prin fapte. Cum? De vedeţi un sărac, aveţi milă de el; un duşman, împăcaţi-vă cu el; un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidiaţi; o femeie frumoasă, întoarceţi capul. Nu numai gura şi stomacul vostru să postească, ci şi ochiul, şi urechile, şi picioarele, şi mâinile voastre, şi toate mădularele trupului vostru. Mâinile voastre să postească rămânând curate şi de hrăpire şi de lăcomie. Picioarele, nealergând la privelişti urâte şi în calea păcătoşilor. Ochii, neprivind cu ispitire frumuseţile străine… Gura trebuie să postească de sudalme şi de alte vorbiri ruşinoase”.

Ce spun canoanele şi tipicul despre post?

„Dacă vreun episcop, prezbiter, diacon, presbiter sau cântăreţ nu posteşte sfântul şi marele post al Paştilor sau miercurea şi vinerea să se caterisească, afară de cazul când este împiedicat de slăbiciunea trupească, iar de va fi laic, să se afurisească”. – Canonul Apostolic 69.

„Creştinii, în săptămâna patimilor, postind şi rugându-se cu umilinţă, trebuie să-şi încheie postul la miezul nopţii din sâmbăta cea mare (după ora 12) pentru că Sf. Evanghelişti Matei şi Luca, cel dintâi, zice: „în noaptea sâmbetelor” (Matei 28, 1), iar celălalt zice: „foarte de dimineaţă” (Luca 24, 1) arătându-ne adâncimea dimineţii „de duminică”. – Canonul 89 al Sinodului al 6-lea Trulan.

„…Postul este orânduit cu scopul de a smeri sufletul. Deci, dacă trupul este smerit de boală şi cuprins de slăbiciune, se cade să i se dea hrană şi băutură după trebuinţă şi cât poate să suporte”. – Canonul al 8-lea al Sf. Timotei al Alexandriei.

„…În postul mare, cel bolnav se cuvine a fi dezlegat să ia hrana şi băutură cât îi trebuie, căci este drept ca cel bolnav să se împărtăşească de untdelemn” –  Canonul al 10-lea al Sf. Timotei al Alexandriei.

„Păzeşte postul întru poruncile Domnului şi vei fi bineplăcut Domnului şi înscris la un loc cu cei ce păzesc poruncile Lui. Însă, dacă faci şi vreo altă faptă bună, care este cuprinsă în poruncile Domnului, vei dobândi multă slavă şi vei avea mai multă cinste la Dumnezeu. Acest post, când se păzesc poruncile Domnului este foarte bun. Aşadar păzeşte postul pe care vrei să-l ţii, dar mai întâi de toate fereşte-te de vorbe şi pofte rele, şi-ţi curăţă inima de toate deşertăciunile lumii puse în slujba păcatului. Dacă vei păzi toate acestea, îţi va fi postul desăvârşit. Împlinind acestea, în acea zi în care posteşti nu gusta nimic altceva decât pâine şi apă, iar ceea ce aveai să cheltuieşti în acea zi cu mâncarea, dă la săraci, la văduve şi orfani, cu multă smerenie, ca cei ce primesc să se roage pentru tine către Domnul, iar jertfa va fi bine primită la Domnul şi înscrisă în cartea veşnicelor răsplătiri”. – Herma Păstorul III, 5.

ÎNVĂŢĂTURA DE CREDINŢĂ
CREŞTINĂ ORTODOXĂ
Tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
Şi cu binecuvântarea şi purtarea de grijă Înalt Prea Sfinţitului
IUSTINIAN
Patriarhul României
la anul 1952 de Editura Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştilor,
retipărită în anul 1992 la Bucureşti, în anul 1993 la Cluj iar în anul 1996 la Iaşi.

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments