Printr-o atitudine de totală disponibilitate, Maria a rostit un DA al întregii omeniri, ca răspuns dat intangibilei şi uluitoarei propuneri pe care Creatorul o face prin Arhanghelul ce risipeşte nedumerirea Fecioarei, făcând-o să înţeleagă că el este trimisul Celui stăpân peste imposibil.
„CEA PLINĂ DE DAR“ îşi asuma cea mai umilă funcţie socială şi providenţială, numindu-se pe sine „slujitoarea Domnului“.
Prin aceasta, ea exprimă cu totală şi deplină bucurie disponibilitatea, concomitent cu smerita mândrie de a fi fost aleasă, prin har, întru împlinirea unei misiuni unice, dar, în acelaşi timp, şi profunda ei credinţă, prin care a înţeles că cea mai înaltă nobleţe pentru o fiinţă umană este de a se vrea în întregime în slujba Domnului.
Dar, pentru a pătrunde deplin acest exemplar destin, ar trebui să zăbovim asupra finalităţii sale: aceea de a fi Mamă.
Privind doar prin această prismă, vom desluşi unica-i măreţie şi o vom putea zări.
Ea doar acceptând ce nu putea fi înţeles, numai crezând că Dumnezeu, fără a fi absurd, îi depăşeşte putinţa înţelegerii faptului de a fi mamă, dar rămânând fecioară, de a putea din mărginire să dea viaţă nemărginirii înseşi.