«Dacă nu-L afli pe Hristos în viaţa aceasta, nu-L vei afla nici în cea viitoare».
 |
| Cuv.Serafim Rose |
Pentru un occidental această afirmaţie este uimitoare.
Ce înseamnă ea, din punct de vedere practic?
Părintele nu vorbea despre experienţe mistice, despre vedenii sau lucruri de genul acesta. Oricine îl cunoaşte pe Părintele Serafim ştie că s-ar fi ţinut departe de discuţii de acest fel.
Iată ce înţelegea el prin «a-L afla pe Hristos în viaţa aceasta»: faptul că trebuie în primul rând să avem gândul la Hristos tot timpul, zi de zi. Iar aceasta înseamnă nu doar a avea o pravilă de rugăciune, nu doar a ne închina la icoane când ieşim pe uşă, ci a-L avea în cuget pe Hristos de-a lungul întregii zile, în orice împrejurare, cu orice prilej, a ne înălţa inima şi cugetul către El.
„Părintele Serafim obişnuia să spună, citând din Noul Testament, că Dumnezeu dragoste este, şi cela ce petrece întru dragoste, întru Dumnezeu petrece, şi Dumnezeu întru el.
Dragostea cea desăvârşită scoate frica afară (1 In. 4, 16, 18).
«Ei bine, noi nu putem avea dragoste desăvârşită faţă de Dumnezeu sau faţă de ceilalţi, pentru că suntem nedesăvârşiţi.
Dragostea lui Dumnezeu este desăvârşită.
Dar dacă sălăşluim în dragoste, iar Dumnezeu dragoste este, atunci Dumnezeu sălăşluieşte întru noi.
Iar aceasta este una dintre căile prin care ne apropiem tot mai mult de Hristos în lumea aceasta».
Şi astfel ajungem să ne temem mai puţin de viaţă şi de alţi oameni, de provocări şi de greutăţi.
