Fagaduinta Mantuitorului2 min read

„Nadejdea crestina este dorul si asteptarea cu incredere a implinirii tuturor bunatatilor fagaduite de Dumnezeu omului care face voia Lui, fiindca Dumnezeu este credincios in tot ce fagaduieste”.
Dreptul Simeon, batranul temator de Dumnezeu, caruia Sfantul Duh „ii fagaduise” sa nu guste moartea pana nu va vedea pe Hristosul lui Dumnezeu, „astepta” cu incredere neclintita implinirea acestei dumnezeiesti fagaduinte (Luca 2, 25-26).
Nadejdea este incredintarea pe care o are cineva in anumite impliniri viitoare si in impartasirea ce el o va avea din acele impliniri. Asa ca nadejdea in invierea mortilor si in impartasirea din fericirea vesnica a dat Sfintilor Mucenici taria sa indure chinuri cumplite si sa-si dea viata pentru credinta (II Mac. 7,9). Deci nadejdea e pe de o parte „un dar”, e nazuinta sufletului in „asteptarea” unui bun fagaduit, iar pe de alta parte este „increderea” neclintita in implinirea fagaduintei date noua de Dumnezeu. Este o inaintare, un salt peste timp, in viitor, este un ochean care apropie de ochii sufletesti lucrurile foarte indepartate. „Nadejdea este o incredere adevarata in Dumnezeu, data in inima omului prin insuflare si iluminare de la Dumnezeu, ca sa nu deznadajduiasca vreodata de harul lui Dumnezeu, atat pentru iertarea pacatelor, cat si pentru oricare cerere, cand se cere un lucru bun, fie dintre lucrurile vremelnice, fie din cele vesnice”.
Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos fagaduieste celor ce fac voia Tatalui ceresc viata vesnica, precum si puterea, impreuna cu mijloacele prin care se dobandeste aceasta fericire, adica: harul dumnezeiesc, sprijin in necazuri si ascultarea rugaciunii.
Mantuitorul ne-a fagaduit „viata vesnica” (I Ioan 2, 25). „In casa Tatalui Meu multe locasuri sunt… Ma duc sa va gatesc loc” (Ioan 14, 2). In pilda nuntii fiului de imparat (Matei 22, 1), a celor poftiti la cina (Luca 14, 16), a lucratorilor viei (Marcu 12, 1) si altele, aflam aceeasi fagaduinta. Tot El ne-a fagaduit si invierea mortilor (Ioan 5, 28, 29).
Ca sa putem castiga fericirea vesnica, Mantuitorul ne-a fagaduit impreuna-lucrarea Sfantului Duh; adica harul lui Dumnezeu. Domnul nostru Iisus Hristos, „nadejdea noastra” (I Tim. 1, 1), vrea ca toti oamenii sa se mantuiasca (I Tim. 2, 4); insa pentru mantuire harul Lui este de neaparata trebuinta (Ioan 3, 5).
El ne-a fagaduit si bunatatile trebuitoare vietii vremelnice: „Nu duceti grija, spunand: ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom imbraca?… Stie doar Tatal vostru cel ceresc ca aveti nevoie de ele” (Matei 6, 31-32). Dovada sunt pasarile cerului, hranite de El, si crinii campului gatiti de El, Care insa si mai mare grija are de oameni. Sfintii s-au gasit de multe ori in imprejurari cumplit de grele: nu aveau hrana, locuinta, imbracaminte, dar, increzandu-se neclintit in fagaduinta lui Dumnezeu, petreceau viata fara grija de aceste lucruri, si sprijinul dumnezeiesc, intr-adevar, nu i-a parasit niciodata.
De asemenea, Iisus Hristos, Domnul nostru, ne-a fagaduit iertarea pacatelor, daca ne pocaim si ne imbunatatim viata. Ca zice: „Mai mare bucurie se face in cer de un pacatos ce se pocaieste, decat de 99 de drepti carora nu le trebuie pocainta” (Luca 15, 7). Pilda cu oaia ratacita (Luca 15, 3-6) si cea cu fiul risipitor (Luca 15, 11-32) dovedesc ce mult voieste Dumnezeu sa ne ierte. Atata vreme cat traim, nadejdea de pocainta nu este pierduta; fiindca unul din talharii rastigniti odata cu Hristos a castigat iertarea chiar in pragul mortii (Luca 23, 43). Dumnezeu, ne spune Iezechiel, nu voieste moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu (Iez. 18, 32).
Mantuitorul Hristos ne-a fagaduit ajutor intru necazuri, fiindca: „Dumnezeu este scaparea si puterea noastra, ajutor intru necazurile ce ne impresoara” (Ps. 45,1). Ajutorul Lui se lasa insa cateodata asteptat, ca de pilda la nunta din Cana Galileii, cand zice: „inca n-a venit ceasul Meu” (Ioan 2,4). Dar acest ajutor cu cat este mai mult asteptat, cu atat lucreaza mai cu putere si mai minunat. 6. In sfarsit, Iisus Hristos ne-a fagaduit ca ne va asculta rugaciunile:
In sfarsit, Iisus Hristos ne-a fagaduit ca ne va asculta rugaciunile:
„Daca veti cere ceva in numele Meu, Eu voi face” (Ioan 14, 14) si „Orice veti cere de la Tatal in numele Meu, El va va da” (Ioan 16, 23).
Iar in rugaciunea Tatal nostru El ne-a invatat sa cerem de la Parintele ceresc toate bunatatile de care avem nevoie.
 
Fl.
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments