In acest articol va prezint pe scurt diferenta dintre ortodocsi si protestanti in ceea ce priveste mantuirea noastra, mai exact greselile pe care le fac protestantii.
S-a vorbit mult despre acest subiect, insa cred ca s-a vorbit degeaba deoarece lucrurile sunt cat se poate de simple.
Ortodocsii sustin ca ne putem mantui prin credinta si fapte bune, iar protestantii sustin principiul „sola fide” care inseamna mantuirea doar prin credinta. Deci la ortodocsi mantuirea este un proces continuu in timp ce la protestanti problema mantuirii poate fi rezolvata intr-o singura zi. Aceasta inseamna ca un ortodox nu va zice niciodata ca este mantuit deoarece faptele lui bune nu au un punct terminus, in timp ce un protestant ar putea sa ne zica data, ziua, ora, minutul si secunda in care el a fost mantuit.
Protestantii sustin ca faptele bune nu joaca un rol in mantuirea sufletelor noastre, ci ele sunt de fapt o consecinta a mantuirii. Deci de indata ce crezi, esti mantuit, iar faptele bune sunt o manifestare a mantuirii.
Aceasta teorie este cu totul falsa deoarece fiecare dintre noi cunoastem oameni care au credinta si nu au fapte bune, sau invers, au fapte bune si nu au credinta. Deci este clar ca faptele bune nu sunt o manifestare a mantuirii, ci trebuie sa ne nevoim pentru ele.
Protestantii au observat ca au dificultati foarte mari in a explica mantuirea, asa incat ei incearca sa incalceasca lucrurile prin fel si fel de afirmatii. Una dintre acestea este: „mantuirea este prin credinta, iar judecata este dupa fapte”. Insa aceasta afirmatie este cu totul contradictorie! Daca nu vom trece de judecata, este clar ca nu vom fi mantuiti, deci judecata este prima, dupa care daca ne ajuta faptele noastre bune, putem fi mantuiti. Deci intai trebuie fapte bune si mai apoi putem sa stim daca suntem mantuiti si nu invers.
Numai moartea si raiul ne pot confirma mantuirea!
La urma urmei si dracii au credinta si se cutremura, insa la ce le foloseste lor credinta daca nu fac voia lui Dumnezeu? (daca nu au fapte bune) Deci dupa gandirea protestanta si ei ar trebui sa fie mantuiti, si deci sa faca fapte bune (ca urmare a mantuirii), insa ei nu fac fapte bune. Aceasta inseamna ca le ramane lor doar credinta, cu care ei nu se pot mantui !!
In final as vrea sa inchei cu cateva versete din biblie, care parca au fost scrise exact pentru ei, pentru protestanti.
Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască? Iacov 2,14
Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi. Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta, din faptele mele, credinţa mea. Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură. Vrei însă să înţelegi, omule nesocotit, că credinţa fără de fapte moartă este? Avraam, părintele nostru, au nu din fapte s-a îndreptat, când a pus pe Isaac, fiul său, pe jertfelnic? Vezi că, credinţa lucra împreună cu faptele lui şi din fapte credinţa s-a desăvârşit? Iacov 2.17-22
Maica Domnului sau Maria ?
Diferenta dintre ortodocsi si protestanti se poate observa si din acest punct de vedere. Daca ortodocsii o cinstesc spunandu-i Maica Domnului, protestantii ii spun simplu, Maria. (nici macar Fecioara Maria)
Insa in chip minunat, Scriptura este cea care ne invata cum sa o numim pe Fecioara Maria: „Si s-a umplut de Duh Sfant Elisabeta si a strigat cu mare glas si a zis: Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau. Si de unde mie aceasta, ca sa vina la mine Maica Domnului meu?” Luca 1,41-43
Pentru cei care nu stiu, Elisabeta este insasi mama Sfantului Ioan Botezatorul, Inaintemergatorul Domnului nostru Iisus Hristos !
Iar pentru cei care vor sa deosebeasca adevarul de minciuna si credinta de necredinta, Duhul Sfant ne lasa prin Fecioara Maria o profetie uimitoare: „Caci, iata, de acum ma vor ferici toate neamurile” Luca 1,49
Si intrebam pe toti protestantii: S-a implinit sau nu aceasta proorocie a Scripturii?
Si intru adevar marturisim ca proorocia s-a implinit in Biserica cea una intemeiata de Hristos, in Biserica Sfintelor Scripturi, in Biserica cea vesnica si nebiruita, in Biserica pazitoare a „credintei predata sfintilor, odata pentru totdeauna” Iuda 3, in Biserica cea Ortodoxa.