„Cum e la bordel? Fetele sunt profesioniste în arta erotismului. O experienţă cu ele ar fi de neuitat…”
Nu puţini tineri gândesc aşa. Într-o anumită măsură au dreptate. Aşa cum un sportiv care se antrenează zi de zi ajunge la mari performanţe, tot aşa fetele care muncesc într-un bordel devin campioane în oferirea de
plăceri trupeşti. Cunosc o sumedenie de poziţii beton, se pricep să stârnească masculul din bărbaţii care le trec pragul. Perversiunile în care sunt iniţiate fac ca o oră petrecută în preajma lor să fie mai eficace decât citirea unui tratat despre sexualitate.
Dacă ne gândim că fiecare dintre prostituate se află într-o concurenţă acerbă cu suratele din celelalte aşezăminte similare, că încearcă să îşi mulţumească vizitatorii în aşa fel încât oferta rivalelor să pălească instantaneu, atunci nu este greu să înţelegem de ce unii bărbaţi, tineri sau vârstnici, sunt clienţi fideli ai bordelelor.
Vorbind despre blazarea care apare între soţii care nu fac tot ce le stă în putinţă pentru ca dragostea lor să nu se împuţineze, trebuie să spunem că ea se manifestă şi în viaţa lor sexuală. Factorii exteriori – oboseala, stresul şi ceilalţi – contribuie la răcirea dragostei lor, şi atunci până şi viaţa lor sexuală devine banală. În aceste condiţii nu este de mirare că unii bărbaţi merg la bordel, acolo unde prostituatele le vor da mult mai multă atenţie. Şi plăcere…
Unii intră în bordel pur şi simplu de curiozitate, să vadă ce ar putea să le ofere o prostituată. Şi, după ce au intrat o dată, intră şi a doua oară. E ca un drog…
Dacă nici bărbaţii care au soţii şi copii nu înţeleg bordelul ca pe un loc de pierzanie, oare cum ar înţelege aceasta tinerii?
Nu am intrat în viaţa mea în nici un bordel şi de aceea nu pot spune multe despre ce se întâmplă acolo. Un singur lucru vreau să spun: că mi se pare groaznică separarea dintre dăruirea sufletească şi cea trupească. Nu cred că poţi să te culci cu o prostituată fără ca întreaga ta fiinţă să fie virusată. Nu mă refer la boli venerice, mă refer la ceva mult mai grav. La o percepţie denaturată a unirii trupeşti(85).
Omul este trup şi suflet. Sufletul şi trupul sunt interdependente. Dacă omul învaţă în bordel să privească actul
sexual numai ca pe un mijloc de a obţine cât mai multă excitare, atunci îi va fi foarte greu ca, după ce se va căsători, să cunoască frumuseţea unirii trupeşti cu soţia sa.
Tinerii care au căpătat reflexul de a se masturba des au un mare handicap când îşi încep viaţa intimă, nefiind capabili să întreţină raporturi sexuale în care să îşi satisfacă partenerele(86), pentru că organul respectiv nu mai funcţionează în parametri normali; tot aşa, cei care s-au obişnuit cu erotismul de bordel nu vor fi capabili (decât cu mari eforturi) de o relaţie trupească firească cu soţiile lor, în care dăruirea sufletească să fie împletită cu cea fizică. Ei vor căuta întâi de toate să regăsească deliciile erotice cu care s-au obişnuit în bordel, şi astfel vor pierde tocmai esenţialul: dăruirea sufletească, pentru care cea trupească nu ar trebui să fie decât un suport.
Şi acum vom ajunge la concluzia că cei care au călcat printr-un bordel sunt predestinaţi să aibă eşecuri în viaţa sexuală cu soţiile lor (dacă ele nu acceptă perversiunile)?
Nu, nu se poate spune aşa ceva. Pentru orice cădere există şi leacul potrivit. Numai că va fi nevoie de nişte eforturi eroice pentru ca un tânăr ce a călcat într-un bordel să ajungă mai apoi la o curăţie a minţii şi a trupului astfel încât să cunoască frumuseţea unirii trupeşti cu soţia sa, unire în care plăcerea trupească ar trebui să fie covârşită de dăruirea sufletească.
Din mândrie, nici un tânăr client al prostituatelor nu va considera că va rămâne marcat de experienţa negativă pe care o acumulează în bordel. Tinerii se simt stăpâni pe sufletele şi pe trupurile lor şi consideră că le este uşor să renunţe la o obişnuinţă sau alta. Dar învăţarea limbajului sexualităţii se aseamănă învăţării unei limbi străine: dacă de la început ai învăţat-o greşit, îţi va fi foarte greu până la urmă să înveţi să vorbeşti corect.
Ca o concluzie, îmi permit să le spun tinerilor care intră într-un bordel din curiozitate, doar ca să ştie cum să facă sex, că se autodistrug. Nu numai că vor avea o concepţie denaturată asupra sexualităţii, ci pur şi simplu se vor poziţiona într-o postură din care atunci când se vor căsători le va fi aproape imposibil să înţeleagă frumuseţea unirii trupeşti binecuvântate de Dumnezeu. Pentru a pune în evidenţă modul în care păcatul murdăreşte sufletele, în textele religioase se foloseşte imaginea copacului bun care primeşte un altoi de la un copac neroditor. Imaginea aceasta poate fi folosită şi în cazul de faţă: când un tânăr cade în mrejele unei prostituate, primeşte un altoi care îi va murdări întreaga viaţă…
Dar ce, nu există pocăinţă? Ba da, numai că ar fi cam aşa: un tânăr vrea să dea foc la casa în care locuieşte gândindu-se că se va salva în ultima clipă. Dar cine garantează că va fi în stare să facă aceasta?
NOTE:
85 Un cititor: Da, corect. Am intrat şi eu de câteva ori în bordel, pentru că iubirea mea nu a fost împărtăşită nici de prima fată de care m-am îndrăgostit, nici de a doua… Dincolo de plăcerea fizică din timpul actului simţeam o plăcere psihică. Îmi spuneam: uite, asta este femeia care în clipa asta mă serveşte ca o sclavă, cu care pot să fac aproape orice pentru că am plătit o sumă pentru ea. Îmi plăcea să le umilesc.
86 Acesta este un motiv pentru care unele cupluri eşuează. Dacă însă sufletul s-ar fi pocăit de păcatul masturbării, şi dacă trupul ar fi avut o perioadă de „însănătoşire”, atunci problema ar fi fost mult mai mică…
Danion Vasile.
