Din ascultare se naşte smerenia, blândeţea, răbdarea, fără-de-grija vieţii, nădejdea mântuirii, rugăciunea cu lacrimi, netemerea de moarte, bucuria duhovnicească şi pacea inimii.
Ce alte daruri mai mari ne dorim în viaţă, decât acestea? Şi cine este oare mai bogat sufleteşte decât cel ce iubeşte ascultarea de Hristos şi de Biserică, de părinţi şi de duhovnic? Cea mai uşoară şi sigură cale de mântuire este a celui ce trăieşte toată viaţa în ascultare, adică face toate cu sfat şi binecuvântare, cu rugăciune şi întrebare.
Şi cea mai grea mântuire este a celui ce trăieşte pe pământ de capul său, fără Biserică, fără părinţi, fără duhovnic, fără cărţi sfinte, fără rugăciune şi bucurie duhovnicească în inimă.
Viaţa aceluia este încă de pe pământ un iad.
Nu vedem urmările neascultării? Când a lipsit ascultarea din cer şi din rai, îngerii s-au prefăcut în diavoli şi oamenii au căzut pe pământ în robia morţii.
Când lipseşte ascultarea din familie, copiii devin răi şi părinţii plâng fără mângâiere.
Când lipseşte ascultarea din Biserică, creştinii se dezbină, se rup de dreapta credinţă şi se duc la secte. Când lipseşte ascultarea din societate, locul ei îl ia haosul şi dezordinea. Iar când lipseşte ascultarea dintr-o mănăstire, obştea aceea se dezbină şi mănăstirea se pustieşte.
Iar unde domneşte adevărata ascultare, nu cea de frica legilor şi a pedepsei, ci ascultarea din iubire creştină, acolo viaţa este fericită, pentru că acolo este Însuşi Dumnezeu, Mântuitorul, Care s-a smerit sub ascultare până la moartea pe cruce.
Să ne dea Domnul darul adevăratei ascultări, că cel ce iubeşte pe toţi şi trăieşte sub ascultare nu poate ajunge în iad.
Să avem pururea pe Dumnezeu în faţa ochilor noştri, să avem temei din Sfânta Scriptură şi din Sfinţii Părinţi pentru toate câte lucrăm şi să nu fim schimbători, adică azi să vrem binele şi mâine să cedăm răului.
Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui. 2 Timotei 4, 7–8:
Părintele Arhimandrit Iachint, blândul şi bunul duhovnic al Putnei şi al Bucovinei întregi.
