„Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona “ (Luca 16, 13). Dacă e una, una să
fie. Maria partea cea bună şi-a ales: singurul lucru de trebuinţă (cf. Luca 10, 42). Când va veni
această putere, unificatoare a tuturor năzuinţelor, de la ea vor porni atunci şi toate celelalte.
Totul va decurge cu bine. Să ne rugăm ca Dumnezeu să ne dea această putere.
Unii oameni au multă bunătate, dar ea e spartă, fărâmiţată în bucăţi şi spulberată, ca
cioburile unui vas de sticlă. Va veni focul şi va reface din ele un vas de cinste, dar mai întâi le
va mistui în flăcările sale.
Mă întrebaţi ce înseamnă să punem pe jar nenorocirea din jurul nostru?
Aceasta este o simţire adâncă a primejdiei propriei vieţi, a unei primejdii cumplite, de la care nu mai există altă izbăvire, decât în Domnul Iisus Hristos. Această simţire ne va sili să-L implorăm mereu: „Ajută-ne, apără-ne”!
Sentimentul acesta a existat la toţi sfinţii şi niciodată nu i-a părăsit.
Contrar acestuia este sentimentul mulţumirii de sine, care linişteşte omul şi stinge din el orice
gând de mântuire. Eşti sătul, ce să-ţi mai doreşti?
Eu am înţeles aici nu numai aducerea aminte a păcatelor, ci şi sentimentul general că n-ai încotro să mergi, decât la Domnul.
N-aveţi nimic de spus la spovedanie? Asta fiindcă sunteţi neprihănită.
Ne vom ruga la Dumnzeu să vă facă păcătoasă, adică să ajungă la dumneavoastră glasul vameşului: „Doamne, fii milostiv cu mine, păcătoasa!”. Rugaţi-vă aşa: „Fă-mă, Doamne, să-mi văd păcatele”… Iar în acest timp trudiţi-vă şi deprindeţi-vă să umblaţi în faţa Domnului. Pe măsura însuşirii acestei deprinderi, veţi începe să coborâţi de pe treptele neprihănirii în mijlocul păcătoşilor…şi când vă veţi alătura lor, nici nu vă veţi mai putea număra toate păcatele.
Nu numai fapta poate fi păcătoasă, ci şi gândurile, simţămintele şi dorinţele pot fi
păcătoase. Acestea din urmă nu se văd, căci nu există ochi care să se uite în inimă şi să zică:
„iată neprihănirea!”. Ochiul nu poate privi când este înceţoşat de deşertăciune, ca de praf.
A umbla înaintea lui Dumnezeu înseamnă a nu-ţi îndepărta atenţia de la El: acesta este
ţelul. Dar a cugeta despre El în treacăt şi fără continuitate nu e deajuns.
Când va veni, Domnul îţi va judeca gândurile şi închipuirile. Iată că ţi se vor descoperi păcatele! Vai şi-amar câte se vor găsi!
Sf.Teofan Zavoratul-Invataturi si scrisori despre viata crestina
CategoriiFără categorie
