„LUMEA” este primul vrăjmas2 min read

„LUMEA” este primul vrăjmas si prima piedică în calea mântuirii. Prin „lume” se în teleg oamenii necredinciosi, e lumea celor ce din toată voia s-au unit cu sfaturile dracilor, e lumea pentru care nu s-a rugat Mântuitorul (Ioan 17, 9). 
E gura satului, gura vecinului si de multe ori gura si faptele celor din casă cu tine (Matei 10, 36). Oamenii acestia ai lumii au o ciudată „rusine de a fi buni”.

 

Bunătatea ta îi arde si se trudesc să te scoată de vină cu tot felul de ponoase.
Acestia, sau lumea, î i iartă orice ticălosie ai face, oricât ai îndărăpta cu sufletul, dar nu te iartă nicidecum să le-o iei un pas înainte si să te faci mai bun.
Lumea e veacul viclean (Galateni 1, 4), placul oamenilor (Efeseni 6, 6) si slava desartă (I Ioan 2, 16). Gura lumii grăieste ale stăpânitorului ei (I Ioan 5, 19), diavolul. De aceea avem poruncă: Nu iubit i lumea, nici cele din lume: pofta trupului, pofta ochilor si trufia vie ii, care nu sunt de la Tatăl (I Ioan 2, 15-16).
Cine vrea să biruie prima piedică în calea mântuirii, „lumea”, are la îndemână acestea trei: răbdarea, iertarea si rugăciunea.
Cu răbdarea suntem datori, pentru că mai înainte de a veni la ostenelile mântuirii sau la calea lui Dumnezeu făceam si noi ale „lumii”, înmult ind păcatele, si ne-am băgat datori iar acum trebuie să plătim cu durere cele ce le-am făcut atunci cu plăcere. Deci acum trebuie să plătim ale noastre cele de atunci, ca pentru răbdare să dobândim mântuirea de la Dumnezeu.
Pe urmă, cine vrea să biruie „lumea” e dator cu iertarea, oricâte necazuri ar pătimi de la oamenii lumii, ca unul ce stie că frat ii săi stau legat i într-o robie străină, în întunericul necunostin ei de Dumnezeu si de ei însisi.
 Iar în al treilea rând, cine biruie lumea, se roagă Tatălui în ascuns sau în gând pentru orice fiu al lui Dumnezeu, oricât de rea purtare ar avea, si oricâte rele i-ar face.
Căci răbdarea răului, iertarea frat ilor si rugăciunea în ascuns au putere înaintea lui Dumnezeu si pentru ele biruie El si schimbă spre bine pe cel ce te necăjeste. Iar cu acestea, te-ai făcut pricină de mântuire pentru fratele tău din „lume”. Căci zice Scriptura: „Până la o vreme va răbda cel cu îndelungă răbdare si pe urmă i se va răsplăti lui cu bucurie…”.
 „Nebunul însă roagă pe Dumnezeu să-l miluiască; dar venind mila nu o primeste, fiindcă n-a venit precum a vrut el, ci precum Doctorul sufletelor a socotit că e de folos. Si de aceea se face nesim itor si se tulbură si uneori se războieste aprins cu dracii, alteori huleste pe Dumnezeu; astfel, arătându-se nemult umit, nu primeste decât bâta”.
În rugăciunea cu gândul să fii smerit, să-t i aduci aminte de gresalele tale, si zi: „Doamne, iartă-i vorbele si mie faptele”! Căci asupra smereniei desăvârsite, vrăjmasul nu poate nimic; si făcând asa ori de câte ori împrejurarea o cere, dar si când nu o cere, cu ajutorul lui Dumnezeu, treci cu bine peste prima piedică a
vrăjmasului pe care i-o ridică prin frat ii tăi din lume, mai slabi de înger.
Cine are darul sau „Duhul dragostei, al răbdării si al gândului smerit”, în vreme ce se luptă după lege (II Timotei 2, 5), iar legea e dragostea, poate vedea lucruri minunate. Asa de pildă, noi nu stim tainele lui Dumnezeu, pe cine mântuieste din lume si pe cine osândeste: – dacă se va mântui cel ce se sălbătăceste asupra ta, atunci prin răbdarea ta, iertarea din inimă (Matei 18, 35) si rugăciunea ta îl va birui Dumnezeu, si cu smerenia ta va alunga dracii dintr-însul; – dacă, însă, fratele acela mai are de chinuit în robie străină sau îsi va pierde sufletul, atunci la purtarea ta cea după Dumnezeu răutatea lui va creste si desăvârsit se va sălbătăci împotriva lui Dumnezeu.
Pr. Arsenie Boca – Mesajul pentru romani. pag.13
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments