– Da, este un cuvânt al Fericitului Augustin pe care l-am auzit şi eu, încă din copilărie, în legătură cu Crăciunul. Dacă-L iubeşti pe Dumnezeu, poţi să faci orice vrei, că nu poţi face ce nu trebuie să faci.
În momentul în care eşti angajat în legătură cu Dumnezeu, prin iubire, n-ai cum să faci un lucru rău, pentru că nu trăieşti în afară de Dumnezeu. Adică n-o să faci păcate, gândindu-te că-L iubeşti pe Dumnezeu… ci, pentru că-L iubeşti pe Dumnezeu, nu faci păcate. Şi-atunci, faci ce vrei.
Ştiţi cam cum e treaba asta?
Cum zic eu: că eu fac ce-mi place. Cum adică „fac ce-mi place”? Tot ce fac îmi place.
Îmi place să mă duc la biserică, îmi place să slujesc, îmi place să stau la strană, îmi place să cânt, îmi place să predic, îmi place să ţin o conferinţă, îmi place să mă rog, îmi place să meditez, îmi place să spovedesc, îmi place să mă spovedesc… deci tot ce fac îmi place; deci fac ce-mi place.
Ar putea zice oamenii: „Apăi, ăsta nu-i om cumsecade, dacă face ce-i place!”
Dar eu fac ce-mi place pentru că-mi place numai ce trebuie să-mi placă.
Arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei
Categoriimantuire
