Divorţul2 min read

Părerea Bisericii Ortodoxe despre divorţ este exprimată succint de P.S. Kallistos Ware:
„Biserica Ortodoxă îngăduie divorţul şi recăsătorirea, sprijinindu-se pe textul de la Matei 19, 9, unde Domnul spune că «oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, si se va însura cu alta, săvârşeşte un adulter». Întrucât Însuşi Hristos a îngăduit o excepţie de la regula Sa de obşte privind neputinţa desfacerii căsătoriei, Biserica Ortodoxă este şi ea de acord să îngăduie o excepţie. 
Fără îndoială, în principiu Ortodoxia priveşte legătura căsătoriei ca fiind pe viaţă şi de nedesfăcut, şi osândeşte ruperea căsătoriei ca pe un păcat şi un rău.
Osândind păcatul, Biserica voieşte totuşi să ajute pe păcătoşi şi să le îngăduie o a doua încercare. Deci când căsătoria a încetat cu totul a mai fi o realitate, Biserica Ortodoxă nu stăruie asupra păstrării unei ficţiuni legale. 
Divorţul e văzut ca o îngăduinţă excepţională, dar necesară, faţă de păcatul omenesc; el este un act de oikonomia (iconomie sau pogorământ) şi filantropia (bunătate iubitoare) …
Teoretic, Canoanele îngăduie despărţirea doar în cazuri de adulter, dar în practică se dă şi pentru alte pricini … Un lucru trebuie înţeles limpede: din punctul de vedere al teologiei ortodoxe divorţul acordat de Stat la tribunal nu este îndestulător.
 A doua nuntă în Biserică este cu putinţă doar dacă autorităţile bisericeşti au acordat şi ele divorţul.” Ni s-a păstrat o pafta din aur de la o cingătoare de nuntă bizantină din veacul al şaselea. Pe această pafta Hristos este înfăţişat între mire şi mireasă, care se privesc drăgăstos unul pe altul. El uneşte dreapta unuia cu a celuilalt întru căsătorie, iar deasupra capetelor lor se află două cruciuliţe cu inscripţia „De la Dumnezeu bună-înţelegere, har (şi sănătate).”
 Această minunată pafta arată înţelesul căsătoriei potrivit teologiei ortodoxe. Este o căsătorie pecetluită întru Domnul cu o dragoste ce vine de fapt din strălucirea Dumnezeiască. Sfântul Pavel, sorbind adânc din fântânile lui Hristos, o descrie astfel: „Dragostea îndelung rabdă … Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea niciodată nu cade.” Ea ţine „până ce moartea
ne va despărţi”. Şi se continuă pururea !
Introducere în credinţa şi viaţa Bisericii Ortodoxe» – Anthony M. Coniaris
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments