In viata Sfantului Martin Episcopul Frantei gasim urmatoare povestire ciudata:

Sfantul Martin era foarte milostiv. Atat de milostiv incat pe vreme in care era soldat i-a dat unica sa mantie unui sarac.
Cu toate acestea, de fiecare data, unii cersetori schiopi si semiparalizati, cand il vedeau pe Sfantul Martin, se fereau din calea lui.
Si stiti de ce? Deoarece vedeau cum Sfantul Martin facea pe langa actele de milostenii, si multe minuni.
Da, vazand minunile lui, oamenii aceia se temeau ca nu cumva la un moment dat sa-i vindece si pe ei.
Erau schiopi si paralizati. Insa din milosteniile altora, traiau bine. Fara munca si fara efort. In timp ce daca erau sanatosi trebuia sa munceasca. S-au gandit bine si au preferat sa ramana cu handicapurile lor! Asa de fiecare data cand il vedeau pe Sfantul Martin, se fereau din drumul sau, ca sa nu-i faca bine, si sa piarda milosteniile de la altii.
Oare se gasesc oameni care sa urmeze dupa exemplul lor? Exista o decadere si mai rea. 
Si cum? Cati nu-i imita. Cati nu evita sistematic sa se  apropie de preoti, si sa citeasca cuvantul lui Dumnezeu, din teama sa nu-si deschida ochii, si sa fie obligati sa-si schimbe modul de viata. Nu sunt oamenii vrednici sa fie plansi de nimeni?
Traducere din limba elina: Sfânta Mănăstire Pantocrator

CategoriiFără categorie
0 Shares

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.