Fraţi creştini, se cuvine să ne punem cât mai adesea aceste întrebări: Doamne, ce să facem acum, aici, ca să ne bucurăm veşnic cu Tine, ca să rămânem veşnic întru Tine, ca să rămânem veşnic în odihna Ta? Ce să facem ca să avem un suflet veşnic tânăr?
După cum se spune în Sfânta Evanghelie, criteriul judecăţii finale va fi practicarea sau nepracticarea iubirii de oameni. De aceea, cu cât în această viaţă omul sporeşte în adevărata iubire, cu atât el intră încă de pe acum în odihna lui Dumnezeu. Iată ce spune în acest sens părintele Stăniloae: „cel ce iubeşte se realizează ca chip al lui Dumnezeu, ca om adevărat. Căci el, iubind pe alţii, conlucrează cu Dumnezeu şi se uneşte cu Dumnezeu în lucrarea Lui, iar prin aceasta se actualizează el însuşi deplin ca om”.
Tot acest mare teolog ne ajută să înţelegem că „fiecare dintre noi va iubi pe Hristos deplin numai când va iubi pe orice om”, căci atunci când nu iubim un om nu iubim o rază a lui Hristos.
Aşadar, pe un singur om dacă nu-l iubim, nu-L putem iubi pe Hristos deplin, căci neiubind un om nu iubim o rază a lui Hristos şi nu putem ajunge la Hristos cu lipsuri.
Noi nu Îl vedem acum în aproapele nostru pe Hristos decât dacă avem o credinţă puternică.
La Judecata din urmă însă, în fiecare om vom vedea o rază a feţei lui Hristos, iar în Hristos vom vedea atunci chipul fiecărui om. Dumnezeu să ne învrednicească pe toţi, tineri şi bătrâni, să dobândim iubirea şi lumina Duhului Sfânt.
Dumnezeu să ne dăruiască trezvie ca să avem pururi înaintea ochilor cuvintele dătătoare de viaţă ale Scripturii: „Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El” (1 Corinteni 2, 9).
Arhimandrit MELCHISEDEC,
stareţul mănăstirii Putna
CategoriiFără categorie
