D

De ce s-a logodit Maica Domnului?

Iată deci cele două pricini pentru care a pus Dumnezeu logodnicul lângă Prea Curata Fecioara Maria.
   Şi Iosif când a văzut că Maica Domnului are în pântece s-a întristat. El ştia că a luat această fecioară din mâna proorocului Zaharia, să-i păzească fecioria nestricată şi s-o păzească cu totul în învăţătura Sfintelor Scripturi, şi când a văzut-o grea, a început a se spăimânta, a se mâhni cu gândul, cum cântă Biserica: „Spăimântatu-s-a Iosif” şi „Nu te mâhni, Iosife!”. S-a mâhnit, gândind cum se poate ca o fecioară de cincisprezece ani, curată şi prea sfântă, pe care a luat-o din Sfânta Sfintelor, a hrănit-o Arhanghelul Gavriil 12 ani şi apoi i se încredinţase lui, ca unui bătrân şi văduv, şi sfânt, să păzească acest odor, această cămară a tainelor, această floare a raiului şi a cerului, să fie acum grea? Cine a înşelat-o pe Maria, cine a greşit cu dânsa, cum de s-a încumetat cineva să se apropie de un vas al Duhului Sfânt?
Acestea erau întrebările pe care şi le punea, mâhnindu-se, bunul şi dreptul Iosif, după dreptate. Avea dreptate să se mâhnească, fiindcă toată grija de a o păzi era asupra sa. „Mă tem – gândea el – că de voi spune lui Zaharia aceasta, o să mă mustre, că de ce n-am păzit-o, iar pe dânsa, dacă o va afla poporul, o va ucide cu pietre. Da, mai bine am s-o las în taină şi să mă duc”.
Căci zice Evanghelia: „Iosif, logodnicul ei, fiind drept şi nevoind s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns”. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: „Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, femeia ta, că ceea ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt”. Iar Iosif a primit aceste cuvinte ca şi cum Dumnezeu Însuşi i-ar fi spus: „Nu te teme c-a înşelat-o cineva, nu te teme că de comoara aceasta a Duhului Sfânt s-a atins cineva să ţi-o fure,nu!
Este preasfântă, preacurată, pentru dânsa am făcut cerul şi pământul şi am zidit toată făptura; ia-o, nu te teme!”.

Şi aşa, întărit de înger, Iosif a luat-o. Şi zice mai încolo Scriptura: „Şi n-a cunoscut-o pe dânsa până când a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus” (Matei 1, 25).
De la acest cuvânt, „până când”, pornind neoprotestanţii de tot felul, nu voiesc să o laude şi să o cinstească pe Maica Domnului, ci zic: „Auzi ce zice Scriptura: «Şi n-a cunoscut-o pe ea până când…»”. Ca şi cum ar da a înţelege că după aceea, după ce a născut pe Cel Unul-Născut, s-o fi
cunoscut. Dar nebuni sunt şi slabi la minte toţi aceia care cugetă asemenea cu dânşii! Să cerceteze Scriptura mai întâi şi să vadă ce înseamnă cuvântul „până când”! Şi atunci să vadă adevărul, care străluceşte mai mult decât soarele în Evanghelie şi-n toate dumnezeieştile Scripturi.

Cuvântul „până când” înseamnă „veşnicie”, se spune în Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin. Şi citind în scrierile dumnezeieştilor Părinţi, vedem tâlcuit că atunci când auzim zicându-se: „Întoarce-Te, Doamne, până când, şi Te umileşte (Te milostiveşte) spre robii Tăi” (Psalmii 89, 15), pe acest „până când” trebuie să-l înţelegem „veşnic”, „de-a pururea”, căci Dumnezeu nu Se întoarce numai până la o vreme, ci pururea Se întoarce către robii Săi care se roagă Lui. Sau când auzi în Psalmul 109: „Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale”, să nu înţelegi că de la judecată înainte, de când va zdrobi Hristos toată vrăjmăşia şi pe diavolul, şi pe cei potrivnici, nu va mai şedea de-a dreapta Tatălui, spre a împărăţi cu el peste toate veacurile, deoarece ştim bine – şi este scris – că „Împărăţia Lui nu va avea sfârşit” (Luca 1, 33).

Sau de soţia lui David, Micol, fata lui Saul cea mai mică, se zice că „n-a avut copii până în ziua morţii ei” (II Regi 6, 23).
Înseamnă că a născut după ce a murit?! Câtă nebunie ar fi să crezi că a născut după ce a îngropat o?!
Prin urmare, cuvântul că fata lui Saul „n-a avut copii până în ziua morţii ei” a arătat veşnicia, că niciodată nu a mai născut.

Sau despre corabia lui Noe, ce zice? Şi nu s-a mai întors corbul în corabia lui Noe „până ce a secat apa de pe pământ” (Facerea 8, 7). Dar s-a întors vreodată, sau o să se mai întoarcă?
Nu; porumbelul s-a întors a doua oară, dar corbul nu s-a mai întors. Deci cuvântul până când înseamnă veşnicie. Aşa şi despre Maica Domnului, când auzi că „n-a cunoscut-o pe ea până când”,
înseamnă că în vecii vecilor n-a cunoscut bărbat şi n-a cunoscut-o nimeni.

Pr.Cleopa Ilie-Predici in duminici si sarbatori

0 Shares