Constientizarea pacatului2 min read

Principalul mijloc de preschimbare duhovnicească este pocăinţa: conştientizarea păcatului dinlăuntrul nostru – chiar şi a celui mai subtil – şi dorinţa, cu zdrobire de inimă, de a ne abate de la el şi de a ne schimba.
Pr. Serafim Rose, în primii ani de după convertirea sa, a trecut printr-un proces de adâncă pocăinţă care l-a schimbat într-o fiinţă nouă. Dar pocăinţa sa nu s-a sfârşit aici.
 Înţelesese prea bine că adevărata viaţă duhovnicească presupune  o necontenită pocăinţă şi, în chip corespunzător, o necontenită rezidire şi desăvârşire a fiinţei lăuntrice prin harul lui Hristos.
Cugetând la tâlharul cel bun care, fiind răstignit pe cruce, şi-a recunoscut păcatul şi L-a mărturisit pe Hristos, Pr. Serafim scria: „Noi toţi, fie că ne dăm seama sau nu, suntem în situaţia tâlharului aceluia.
Ca şi el, am fost osândiţi de păcatele noastre ca nevrednici de viaţa de aici; ca şi el, nu mai avem nimic de nădăjduit în această lume şi nu avem în faţă decât suferinţa şi o moarte jalnică, dacă nu avem nădejde într-o altă viaţă.
Dar dacă, asemeni lui, chiar în suferinţa şi nevrednicia noastră, ne întoarcem totuşi către Dumnezeu, Care a binevoit a împărtăşi slăbiciunea noastră omenească, până şi într-o astfel de moarte defăimată, şi credem că El are puterea de a-şi împlini făgăduinţele făcute nouă, atunci osânda noastră este ridicată, păcatele ne sunt iertate, nevrednicia noastră este trecută cu vederea, iar durerea, întristarea şi moartea ne sunt înghiţite de biruinţă, bucurie şi viaţă veşnică”.
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments