Cine îi deschide lui Hristos poarta inimii de naşterea Lui?8 min de citit

Şi astăzi Maica Fecioara cu greu găseşte inima în care să poată sălăşlui curăţia Ei, cum nici atunci nu a aflat unde să poposească spre a naşte pe Iisus. Cine oare o mai urmează astăzi în smerenie, în curăţie feciorelnică, în ascultare, în dragoste pe Născătoarea de Dumnezeu? Ce suflet mai este pregătit şi azi sa-L primeasca pe Dumnezeu în sufletul său, în casa proprie?

“…Pentru ei nu era loc la han” (Luca 2, 7) Dumnezeul ce ni S-a născut, a venit în lume nu ca să avem ce să celebrăm formal şi simbolic, nici ca să ne dea pretext de euforii consumiste, ci pentru nimic mai puţin decat ca să se facă Fratele nostru!

Hristos a venit în lume nu doar ca să ne mântuiască, ci ca să ne faca fraţii Lui, ca să ne altoiască pe trunchiul Său şi să ne dăruiască Viaţă din Viaţa Tatălui. Viaţă dumnezeiască adevărata, nu poezie!

Viaţă dumneziească adevărată, nu teorie! Viaţă dumnezeiască adevarată, nu cuvântări interminabile!
Hristos S-a născut ca noi să nu mai trăim pentru satana, pentru lume şi pentru noi înşine, să nu mai slujim Nimicului, ci ca să ne naştem şi noi ADEVĂRAT şi SIMŢIT, în taina Duhului, ca fii ai Tatălui. Scopul Întrupării Lui suntem noi, este naşterea noastră din nou, pentru Împărăţia veşnică, prin baia pocăinţei! Aceasta este Taina “cea din veac ascunsă” şi aceasta este “vestea minunată” ce ni s-a împărtăşit acum direct din Cer, de Însuşi Fiul! Dar cine le mai ştie şi le mai crede astăzi, cine le doreşte, cine le primeşte?

Cine Îi deschide şi lui Hristos poarta inimii de Naşterea Lui? El este Colindătorul Care, precum într-un cântec sfâşietor: înlăcrimat, plăpând şi tremurând de frig “stă la poartă şi nu zice nimica“, aşteptând ca cineva să-I înţeleagă Vestea Sa cea ne-lumească… şi să-i deschidă spre a cina împreună cu El, în taina inimii! Vom fi noi aceia?

Ca repere de baza pentru de-banalizarea sărbătorii Naşterii Domnului şi pentru conectarea duhovnicească la sensul profund şi la implicatiile personale ale acestui uriaş Praznic, să citim mai cu atenţie Sfânta Scriptură… în alte pasaje decât cele care se citesc în aceste zile, dar care se referă tocmai la Taina negrăită care se petrece acum sub ochii noştri:
“Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume. În lume era şi
lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut. Întru ale Sale a venit, dar ai Sai nu L-au primit.
Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se faca fii ai lui Dumnezeu, Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slava ca a Unuia-Născut din Tatal, plin de har şi de adevăr.

Ioan mărturisea despre El şi striga, zicând: Acesta era despre Care am zis: Cel care vine după mine a fost înaintea mea, pentru că mai înainte de mine era. Şi din plinătatea Lui noi toţi am luat, şi har peste har. Pentru că Legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos.

Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul- Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut”. “După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci, în zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi prin Care a făcut şi veacurile …

Pentru aceea se cuvine ca noi să luăm aminte cu atât mai mult la cele auzite, ca nu cumva să ne pierdem. Căci, dacă s-a adeverit cuvântul grăit prin îngeri şi orice călcare de poruncă şi orice neascultare şi-a primit dreapta răsplatire, cum vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători la astfel de mântuire?

… Deci, de vreme ce pruncii s-au făcut părtaşi sângelui şi trupului, în acelaşi fel şi El S-a împărtăşit de acestea, ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe acei pe care frica morţii îi ţinea în robie toată viaţa. Căci, într-adevar, nu a luat firea îngerilor, ci sămânţa lui Avraam a luat. Pentru aceea, dator era întru toate să Se asemene fraţilor, ca să fie milostiv şi credincios arhiereu în cele către Dumnezeu, pentru curăţirea păcatelor poporului.

Căci prin ceea ce a pătimit, fiind El însuşi ispitit, poate şi celor ce se ispitesc să le ajute. Pentru aceea, fraţi sfinţi, părtaşi chemării cereşti, luaţi aminte la Apostolul şi Arhiereul mărturisirii noastre, la Iisus Hristos, Care credincios a fost Celui ce L-a rânduit, precum şi Moise în toată casa Lui.
Pentru ca Acesta (Iisus) S-a învrednicit de mai multă slavă decât Moise, după cum are mai multă cinste decât casa cel ce a zidit-o.

Căci orice casă e zidită de către cineva, iar Ziditorul a toate este Dumnezeu.

Moise a fost credincios în toată casa Domnului, ca o slugă, spre mărturia celor ce erau să fie descoperite în viitor, iar Hristos a fost credincios ca Fiu peste casa Sa. Şi casa Lui suntem noi, numai dacă ţinem până la sfârşit cu neclintire, îndrăzneala mărturisirii şi lauda nădejdii noastre.

De aceea, precum zice Duhul Sfânt: “Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui, nu vă învârtoşaţi inimile voastre, ca la razvratire în ziua ispitirii din pustie, unde M-au ispitit părinţii voştri, M-au încercat, şi au văzut faptele Mele, timp de patruzeci de ani.

De aceea M-am mâniat pe neamul acesta şi am zis: Pururea ei rătacesc cu inima şi căile Mele nu le-au cunoscut, că M-am jurat în mânia Mea: “Nu vor intra întru odihna Mea!”.

Luaţi seama, fraţilor, să nu fie cumva, în vreunul din voi, o inimă vicleană a necredinţei, ca să vă departeze de la Dumnezeul cel viu.

Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii, în fiecare zi, până ce putem să zicem: astăzi! ca nimeni dintre voi să nu se învârtoşeze cu înşelăciunea păcatului; căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, numai dacă vom păstra temeinic, până la urmă, începutul stării noastre întru El, de vreme ce se zice: Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui, nu învârtoşaţi inimile voastre, ca la răzvrătire…

… Să ne silim, deci, ca să intrăm în acea odihnă, ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă a neascultării, Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde până la despărţitura sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirile şi cugetările inimii, şi nu este nici o făptură ascunsă înaintea Lui, ci toate sunt goale şi descoperite, pentru ochii Celui în faţa Căruia noi vom da socoteală.

Drept aceea, având Arhiereu mare, Care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu tărie mărturisirea. Că nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre, ci ispitit întru toate după asemănarea noastra, afară de păcat.

Să ne apropiem, deci, cu încredere de tronul harului, ca să luăm milă şi să aflăm har, spre ajutor, la timp potrivit”.

Cine îi deschide lui Hristos poarta inimii de naşterea Lui?

În ziua marii Sărbători a Naşterii Domnuluii să fim cu gândul şi cu fapta la toţi apropiaţii noştri cunoscuţi şi necunoscuţi. La cei care suferă şi pătimesc de foame, de boli, de singurătate, rastigniţi fiind pe fel şi fel de cruci, petrecând sărbători înlăcrimate şi însingurate!

De sărbători să nu uităm de cei mai trişti ca noi, să plângem cu cei ce plâng, să le deschidem uşa dăruindu-le din puţinul pe care-l avem.

 Căci dăruind mângâiere vom simţi şi noi mângâiere şi bucurie sufletească, izvorul căror este Hristos Cel ce Se naşte pentru a noastră mântuire.

Toaca-foaie de suflet

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments