După amiază ţi-am trimis o ploaie înviorătoare şi ţi-am strălucit prin fiecare picătură. Am strigat din cer cu glas de tunet, doar, doar Mă vei auzi. Apoi ţi-am picurat un curcubeu fermecător în mijlocul norilor Mei aurii.
Mi-am zis: „Cu siguranţă Mă vei vedea”. Dar, ca un făcut, nu Mai văzut.
Seara, la sfârşitul zilei, ţi-am trimis un apus de soare minunat, apoi ţi-am făcut cu ochiul de mii de ori prin stelele Mele strălucitoare, sperând că Mă vei vedea şi-Mi vei răspunde şi tu cu ochiul. Am rămas înşelat şi de data aceasta.
Nu mi-ai spus nici un cuvânt.
M-a durut mult lucrul acesta, totu-şi am continuat să stau de veghe la căpătâiul tău, sperând că măcar a doua zi vei observa prezenţa Mea.
Tot astfel în fiecare zi am continuat să Mă descoper, prin tot felul de căi, nădăjduind că vei să fiu păstorul Tău.
Eu pot să port de griă ca nimeni altul. Eu sunt Păstorul cel Bun, care şi-a dat viaţa pentru oile Sale. Eu am venit ca oile Mele să aibă viaţă din belşug.