O rușine- i azi credința la poporul românesc6 min de citit

O rușine- i azi credința la poporul românesc
Că e “dumnezeu” știința și dezmățul omenesc !

 S- a uitat credința sfântă cu tradiții strămoșești
Azi la modă- i desfrânarea și slujirile trupești !
Să te- nchini azi “e rușine”, lumea râde de păcat
Dumnezeu e- nchipuire, fiindcă de … ne- am cultivat !
 Iar strămoșii din vechime nu erau prea cultivați, Astăzi merg să se închine numai cei înapoiați !
 Azi, cu- atâta învățătură, cum să crezi în Dumnezeu, Când cunoști perfect atomul și despici nucleul său ?
 Azi, când munca grea cu brațul e facută de motor,
 Azi, când vezi din casă lumea, privind la televizor ?!…
 Ce câștig ai din credință, când ai azi tot ce dorești ?
 Cum, tu om cu- nvățătură, iarași să te umilești ?…
O, dar iată că azi omul s- a schimbat fundamental,
 Este drept – are cultură, dar e rău, nedrept, brutal..
Iată, lipsa de credință de la cei ce- s cultivați,
Că ajung să se ucidă chiar și rude, chiar și frați!
 Ce frumos era românul, milostiv, cinstit, smerit,
Credincios și cu nădejdea vieții fără de sfârșit !
 Toți strămoșii cei din veacuri, iată că au fost uitați,
Sau, sunt defăimați de unii, că n- au fost prea cultivați !

Oare limba românească care- o scriem și- o vorbim
Nu din cărțile lor sfinte, ce le- au scris, o moștenim ?
 Prima frază tiparită în iubitul nostru grai
 Este- o sfântă rugăciune pe acest picior de plai.
 Oare nu aveau cultură, Varlaam era ateu ?
 N- aveau minte sănătoasă de chemau pe Dumnezeu ?
 Dosoftei n- avea cultură, sau Ivireanul Antim ?
 Oare nu erau toţi oameni, despre dânșii noi ce știm? 
Dosoftei cu- a lui cultură peste tot recunoscut
 Purta moaște în trăsură ca odor neprețuit.
 Mucenicul din Suceava peste tot l- a însoțit,
Pentru ce- l purta cu dânsul Marele Mitropolit ?
 Oare aşa de scurtă minte să fi fost la Dosoftei ?
Câți ca ei au azi cultură dintre cei mai mari atei ?
 În trecut, mai zice lumea, preoţii au exploatat
 Ţărănimea cea săracă, oare chiar adevărat ?
 Arătaţi cu argumente toţi acei ce azi vorbiţi,
Ce averi adunat- au Sfinţii, care- s cei ce- s asupriţi ?
Poate Ștefan Voievodul de cultură- a fost lipsit,
El, doar conducea poporul, prin Sihastrul cel sfințit! 
Câți din cei ce au cultură cunosc azi amănunțit
Ce averi are Sihastrul care Ștefan l- a iubit ?
Dar câți știu că Sfântu- acesta înțelept și luminat,
 Știa pe de rost Psaltirea și pe câți i- a vindecat ?!
 Și câți știu atunci că Ștefan sta la ușa lui smerit
Așteptând, el domn, la ușă, obosit și istovit ?
 Știți că- n ruga lui umilă a cerut lui Dumnezeu
Ca s- ajute Voievodul, izbăvind poporul său ?
 Tot poporul cu credință apără acest pământ,
Mii și mii sunt sub țărână, un popor martir și sfânt !
 Au zdrobit păgânătatea cu puterea Sfintei Cruci,
 Tot pământul țării noastre este plin de mucenici !
 Sfântul Gheorghe pe drapele întărea pe- acești străbuni, Presărând urgia morții în puhoaie de păgâni!
Mircea, Alexandru, Ștefan, brazi zidiți de Dumnezeu,
Stavila păgânătății – a slăvit Numele Său !
 Pân- la noi răzbeau adesea milioane de păgâni,
Dar cădeau zdrobiți de Domnul prin acești creștini români !
 Brâncoveanu, om cu carte, între voievozi cinstit,
 A murit păstrând credința, un creştin desăvârșit !
Chiar de- au fost şi sunt şi astăzi preoţi lacomi de câştig,
 Nu credința- i vinovată dacă- n focul veșnic plâng !
 Dumnezeu face dreptate, judeca- va la sfârșit
Şi tot cel ce- L necinsteşte va fi sigur pedepsit !
 O, dar astăzi Sfinții noștri, cel puțin sunt cunoscuți,
Au sfințit aceste plaiuri în cumplite suferinți !
Azi când gradul de cultură este mult mai ridicat,
Toți strămoșii Sfinți ai noștri, neamul nostru i- a uitat.
Câte vieți fără prihană, vrednice azi de urmat.
 Sunt trecute cu vederea, câți români le- au cercetat ?
 De la Daniil la Iacob, de curând mort la Iordan,
Un popor întreg de Îngeri sunt în plaiul Dunărean !
 La Cernica, un luceafăr este Sfântul Calinic,
Teodora de la Sihla și Nicodim cel sfințit !
 Moșu Gheorghe de la Piatra, din clopotnița de sus
Sau Vichentie la Secu, și câți sunt întru Iisus ?
Doar o parte dintre dânșii poate- s scriși în Pateric, 
Despre care, lumea cultă, n- a aflat încă nimic !
 O, dar țara noastră- i plină de sfințite ctitorii,
 Ale Domnului Altare, ale noastre bucurii !
 Iată zilele de astăzi au rămas fără de preț
Vin străinii să se- nchine frescelor la Voroneț,
 Vin străinii și se miră de așa minunății
Care cei fără cultură, le- au zidit ca mărturii !
 Câți cunosc că la Iordan, îndurând vânturi și ploi,
De curând Iacob Ioan este Sfânt din Dorohoi ?!
Care- i viața lui sfințită, știu că pentru noi a scris
O comoară numa- n versuri până- n clipa când s- a stins !
Trupul lui plin de miresme și de Dumnezeu Sfințit,
 Se găsește la Hozeva, de străini astăzi cinstit !
 Mai cer unii azi dovadă să arate Dumnezeu
Cum să creadă doar în semne azi poporul cel ateu ?
 Dacă n- are- n el voință să citească din Scripturi,
 Nu urmează nici credința sfintelor învățături.
 Ei cred tot ce spune lumea, făr- să ceară dovediri,
 Dar Scriptura, Patericul, nu- s decât închipuiri.
Iată cum cinstim credința și pe Bunul Dumnezeu
Noi români, creștini de astăzi, am ajuns popor ateu ! 
Iată cum cinstim strămoșii și pe toți ai noștri
Sfinți Tăvălindu- ne în rele și spurcatele dorinți.
 Pentru ce- au luptat creştinii să ne scape de păgâni,
Dacă noi trăim ca hunii, dar ne socotim creștini… ???

 de Vasile Militaru 
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments