Semnul Sfintei Cruci5 min read

Primul deget este întruchiparea Tatălui, iar arătătorul, chipul Fiului, iară mijlociul, chipul Sfântului Duh.
Toţi creştinii ortodocşi ai Sfintei Soborniceştii şi Apostoliceştii Biserici, oriunde s-ar afla, după nescrisa tradiţie a Apostolilor, pun asupra sa semnul şi chipul Cinstitei Cruci cu primele trei degete ale mâinii drepte, învrednicindu-se prin asemenea alcătuire a degetelor să înfăţişeze şi să propovăduiască Taina Preasfintei Treimi a unuia Dumnezeu. Prin asemenea preasfântă însemnare a Cinstitei Cruci, mâna dreaptă închipuieşte unitatea fiinţei, adică chipul unimii Fiinţei Dumnezeieşti, iară primele trei degete ale ei formează Preasfânta Treime, adică trei ipostasuri Dumnezeieşti, a Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Primul deget este întruchiparea Tatălui, iar arătătorul, chipul Fiului, iară mijlociul, chipul Sfântului Duh. Şi precum primul deget de-a pururea este întâiul deget şi nicidecum nu poate să fie sau să se numească nici arătător, nici mijlociu, ci în hotarele sale stă întărit şi însuşirea sa o păstrează netrecător şi neschimbat şi neclintit niciodată, aşa şi Tatăl, de-a pururea este Tatăl şi nicidecum nu
poate să fie sau să se numească nici Fiul, nici Sfântul Duh, ci în hotarele sale stă întărit şi starea sa în ipostas o păstrează netrecătoare şi neschimbată, şi neclintită niciodată. Şi precum degetul cel arătător de-a pururea este arătătorul, şi nicidecum nu poate să fie şi să se numească nici primul deget, nici mijlociul, dar în hotarele sale stă întărit şi însuşirea sa o păstrează netrecătoare şi

neschimbată, şi neclintită niciodată. La fel şi Fiul, de-a pururea este Fiul şi nicidecum nu poate să fie şi să
se numească nici Tatăl, nici Sfântul Duh, ci în hotarele sale stă întărit şi starea sa în ipostas o păstrează netrecătoare şi neschimbată şi neclintită niciodată. Şi precum degetul mijlociu mereu este mijlociul, şi nicidecum nu poate să fie şi să se numească nici primul deget, nici arătătorul, ci în hotarele sale stă întărit şi însuşirea sa ipostaticâ o păstrează netrecătoare şi neschimbată şi neclintită niciodată. Aşa şi Sfântul Duh, de-a pururea este Duhul Sfânt şi nicidecum nu poate să fie şi să se numească nici Tatăl, nici Fiul, dar în hotarele sale stă întărit şi însuşirea sa o păstrează netrecătoare şi neschimbată, şi neclintită niciodată. Primele trei degete se numără astfel: cel dintâi deget este primul deget [degetul mare], cel de-al doilea deget este arătătorul, cel de-al treilea deget este mijlociul. Aşa şi în Sfânta Treime: cea dintâi faţă este Tatăl, cea de-a doua faţă este Fiul, cea de-a treia faţă este Duhul Sfânt. Şi precum între aceste primele trei degete o oarecare mijlocire şi amestec al altor oarecare degete nicidecum nu se află şi nu poate fi, ci aceste primele trei degete unul de altul se ţin şi sunt încă aproape unul de altul fără nici o mijlocire: primul dar deget şi îndată lângă el, arătătorul, şi îndată lângă el, mijlociul. Iar dacă s-ar fi putut într-un fel oarecare, ca între primele trei degete să existe o oarecare mijlocire şi amestec al altor careva degete, atunci treimea degetelor îndată s-ar risipi şi în locul treimii degetelor, s-ar face pătrimea sau cincimea. La fel şi între cele trei feţe ale Preasfintei Treimi nicidecum nu este nici o mijlocire şi amestec al unor altor feţe şi nici nu poate fi, însă cele trei feţe una de alta se ţin şi aproape una de alta încă sunt, fără nici o mijlocire: Tatăl deci şi îndată lângă El Fiul, şi îndată lângă El Duhul Sfânt. Iar dacă s-ar fi putut într-un fel oarecare, ca între cele trei feţe ale Sfintei Treimi să fie o oarecare mijlocire şi amestec al altor oarecare feţe, atunci Treimea feţelor s-ar risipi şi în loc de Treimea feţelor s-ar face pătrimea şi cincimea feţelor. De aceea între cele trei feţe ale Preasfintei Treimi nicidecum nu este nici o mijlocire şi nu poate fi.

Precum primele trei degete ale mâinii drepte – primul [cel mare] şi arătătorul şi mijlociul – trei sunt încă prin însuşirile sale, dar una cu fiinţa trupească, aşa şi cele trei ipostaze Dumnezeieşti – Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh – trei sunt cu însuşirile sale, dar una însă în fiinţa Dumnezeiască. Dar însă şi între primele trei degete ale mâinii drepte se păstrează o oarecare rânduială şi urmare, pentru că se zice: primul deget [cel mare] şi arătătorul şi mijlociul, dar nu, primul deget, şi mijlociul şi arătătorul, sau degetul arătător şi primul, şi mijlociul, sau degetul arătător şi mijlociul, şi arătătorul, sau degetul mijlociu şi arătătorul, şi primul, ci de-a pururea se spune: primul deget şi arătătorul, şi mijlociul, pentru rândul şi ordinea lor. Aşa şi la Sfintele trei ipostasuri în slavosloviile Bisericeşti se păstrează după rânduiala Sfântului Botez de la Hristos Mântuitorul, prin Sfinţii Săi Ucenici şi Apostoli, spusă în Evanghelie: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le pe ei în numele Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh”, dar nu în numele Tatălui şi Sfântului Duh şi Fiului sau în numele Fiului şi Tatălui şi Sfântului Duh, sau în numele Fiului şi Tatălui şi Sfântului Duh, sau în numele Fiului şi Sfântului Duh şi Tatălui, sau în numele Sfântului Duh şi Tatălui şi Fiului, sau în numele Sfântului Duh şi Fiului şi Tatălui, ci în numele Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pentru aceasta cele trei Dumnezeieşti ipostaze pururea se spun: Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh, dar nu Tatăl şi Sfântul Duh şi Fiul, sau Fiul şi Tatăl şi Sfântul Duh, sau Fiul şi Sfântul Duh şi Tatăl, sau Sfântul Duh şi Tatăl şi Fiul, sau Sfântul Duh şi Fiul şi Tatăl, ci mereu, precum şi înainte s-au spus, se zice după rânduiala cea de Dumnezeu dată: Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh. Asemenea şi Dumnezeiasca Biserică preamăreşte pe Preasfânta Treime, zicând: „Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh”, dar nu Slavă Tatălui şi Sfântului Duh şi Fiului sau Slavă Fiului şi Tatălui şi Sfântului Duh, sau Slavă Fiului şi Sfântului Duh şi Tatălui, sau Slavă Sfântului Duh şi Fiului şi Tatălui, ci de-a „Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh”, dar nu Slavă Tatălui şi Sfântului Duh şi Fiului, sau Slavă Fiului şi Tatălui şi Sfântului Duh, sau Slavă Fiului şi Sfântului Duh şi Tatălui, sau Slavă Sfântului Duh şi Fiului şi Tatălui, ci de-a pururea, după cum s-a spus, preamăreşte: „Slavă Tatălui şi Fiului şil Sfântului Duh”.
Aceasta în parte s-a arătat precum că mâna dreaptă şi alcătuirea primelor trei degete ale ei, cu care creştinii ortodocşi Semnul Cinstitei Cruci asupra sa îl închipuie, este o mică pildă a tainelor Preasfintei Treimi a unuia adevărat întru fiinţă Dumnezeu. Să se bucure deci, şi să se veselească toţi creştinii ortodocşi şi dreptcredincioşii, pentru că prin asemenea alcătuire a celor trei degete ale dreptei, însemnându-se şi spunând: „În numele Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh” sau „Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh” şi alte laude Preasfintei Treimi înălţând, precum cu inima ar crede în dreptate şi cu gurile ar mărturisi întru mântuire, aşa şi cu dreapta sa şi cu primele trei degete ale ei, se învrednicesc a lăuda şi preamări şi propovădui Taina Preasfintei Treimi, a Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, a unuia întru o fiinţă adevăratul Dumnezeu. Cu aceleaşi, dar, primele trei degete ale mâinii drepte Semnul Cinstitei Cruci asupra sa punând şi zicând la adunare [cu toţi împreună]: „Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi”, iar în singurătate, „Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”, se învrednicesc să laude şi să preamăreasă şi să propovăduiască rânduiala Cuvântului lui Dumnezeu cel de o fiinţă a Sfintei Treimi, a Domnului nostru Iisus Hristos şi cea de trei zile moarte a Lui, şi cea de trei zile îngropare a Lui, şi Învierea, întru mântuirea sufletelor sale şi în nădăjduirea vieţii veşnice în ceruri cu toţi sfinţii întru nesfârşite veacuri.

(Sfântul Paisie de la Neamţ, Cuvinte şi scrisori duhovniceşti, Editura Tipografia Centrală, Chişinău, 1998, p. 154-157)

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments