Ce este rugăciunea?7 min read


Rugăciunea înseamnă „să stai cu mintea în inimă înaintea lui
Dumnezeu, continuând să stai înaintea Lui necontenit, zi şi noapte,
până la capătul vieţii” (Sfântul Teofan Zăvorâtul).
Rugăciunea este proba tuturor lucrurilor… obârşia tuturor
lucrurilor… puterea ce cârmuieşte toate… călăuza tuturor (Sfântul
Teofan Zăvorâtul).
Rugăciunea este înălţarea minţii şi inimii către Dumnezeu întru
laudă şi mulţumire către El şi întru cererea celor bune de care avem
trebuinţă, atât duhovniceşti cât şi trupeşti (Sfântul Teofan Zăvorâtul).
Rugăciunea înseamnă să stai cu mintea înaintea lui Dumnezeu,
aţintindu-ţi neabătut mintea spre El şi stând de vorbă cu El cu
cinstitoare teamă şi nădejde.
Rugăciunea… înalţă şi uneşte făpturile omeneşti cu Dumnezeu
(Sfântul Grigorie Palama).
Rugăciunea este sistemul nostru personal de comunicare cu casa
părintească.
Rugăciunea este cablul de alimentare, dintre vieţile noastre golite şi
inepuizabila putere a lui Dumnezeu care nu încetează nicicând să ne
pună din nou în mişcare.
Rugăciunea este răspunsul sufletului la dragostea lui Dumnezeu.
Rugăciunea înseamnă a duce poverile noastre înaintea lui
Dumnezeu, ştiind că El ne va ajuta să le purtăm şi ne va reface forţele
pentru călătorie.
Rugăciunea este preludiul păcii, prologul puterii, prefaţa ţintei şi

calea către desăvârşire (W. A. Ward).
Rugăciunea înseamnă a-L asculta pe Dumnezeu.
Rugăciunea este deschiderea porţilor inimii spre a primi pe Duhul
Sfânt.
Rugăciunea este darul lui Dumnezeu către noi.
Rugăciunea este comoara îngropată în adâncuri.
Rugăciunea înseamnă a te pune în armonie cu veşnica şi
neschimbătoarea dragoste a lui Dumnezeu.
Rugăciunea este cerul în inimă… împărăţia lui Dumnezeu înlăuntrul
nostru.
Rugăciunea înseamnă a face o deschizătură prin care Dumnezeu să
ni se poată da pe Sine Însuşi.
Rugăciunea este scara lui Iacov cu care ne suim la Dumnezeu şi
Dumnezeu se coboară la noi.
Rugăciunea înseamnă a pune necazurile omului, oricât de încâcite
ar fi, în mâinile şi în grija lui Dumnezeu, cu încrederea că El ştie cum
să le descurce mai bine şi să aducă liniştea.
Rugăciunea e simţită cel mai bine în inimă atunci când am destulă
încredere în Dumnezeu încât să- L las să intre în adâncul vieţii mele şi
în adâncul rănilor mele personale.
Rugăciunea nu e târguială cu Dumnezeu, încercând să-L convingem
să Se schimbe, ci mai curând cerinţa noastră ca El să ne schimbe,
astfel încât să vedem mai limpede căile Sale şi planurile Sale.
Rugăciunea este momentul scăldării inimii în frumuseţea dragostei
lui Dumnezeu şi curăţia grijii lui Dumnezeu.
Rugăciunea înseamnă a cerceta căile vieţii tale şi a alege ceea ce
este mai bine, cu ajutorul şi cu sfatul lui Dumnezeu.
Rugăciunea este nimicirea fricii (Sfântul Ioan din Kronstadt).
Rugăciunea este păstrarea tuturor oamenilor în inima noastră întru
dragoste (Sfântul Ioan din Kronstadt).
Rugăciunea este pogorârea cerului pe pământ (Sfântul Ioan din
Kronstadt).
Rugăciunea este sălăşluirea Preasfintei Treimi în suflet, după
cuvântul lui Hristos, „la el vom veni, şi lăcaş la dânsul vom face”
(Sfântul Ioan din Kronstadt).
Rugăciunea înseamnă a fi cu Dumnezeu (Origen).
Rugăciunea este înălţarea duhului la Dumnezeu (Evagrie Ponticul).
Rugăciunea este necontenita împreunare a duhului cu Dumnezeu
(Evagrie Ponticul).
Sufletul s-a ivit de la Dumnezeu şi pururea se poate sui la
Dumnezeu prin rugăciune (Sfântul Ioan din Kronstadt).
Rugăciunea înseamnă să-ţi aduci aminte să dai un telefon acasă,
fiindcă eşti copilul lui Dumnezeu.
Bătaia de inimă a rugăciunii este lauda. Inima rugăciunii este
recunoştinţa. Glasul rugăciunii este supunerea. Braţul rugăciunii este
slujirea (W. A. Ward).
Rugăciunea ţine de dragoste. Cu cât mai mult iubeşti, cu atât te rogi
mai mult.
Rugăciunea înseamnă să ne aducem aminte de ce slujim. Dacă
uităm să ne rugăm pentru a avea mai mult timp de slujire, vom uita
curând rostul slujirii.
Rugăciunea este neajutorarea care Îi cere lui Iisus să vină şi să ia
totul asupra Sa. (O. Hallesby)
Rugăciunea înseamnă să-mi dau grijile lui Dumnezeu şi să primesc
în schimb pacea Sa (Fil. 4, 6-7). Asta da schimb!
Rugăciunea înseamnă să învăţ să-i iubesc pe ceilalţi la fel del
dezinteresat cum mă iubeşte pe mine Hristos, purtându-le povara şi
rugându-mă pentru ei la fel de stăruitor şi arzător cum mă rog pentru
mine însumi.
Rugăciunea înseamnă să ajung să-L cunosc pe Dumnezeu pe
măsură ce mă deschid către El.
Rugăciunea înseamnă a sta drept înaintea lui Dumnezeu.
Rugăciunea este dialogul între două persoane care se iubesc.
Rugăciunea este vorbire cu Hristos de la inimă la inimă.
Rugăciunea este respiraţie duhovnicească.
Rugăciunea înseamnă a te furişa înaintea lui Dumnezeu.
Omul ce a învăţat să se roage nu mai este singur în univers; el
trăieşte în casa Tatălui său.
Rugăciunea este unealta harului, este o taină.
Rugăciunea este „linia fierbinte” între Dumnezeu şi noi – o linie
deschisă permanent comunicării.
Rugăciunea e lumină în întuneric şi nădejde în deznădejde. Un fost
prizonier american în Vietnam spunea: „Afară de rugăciune nu era
nimic – absolut nimic – care să-mi dea nădejde. Fără legătura mea cu
Dumnezeu prin rugăciune totul ar fi fost întuneric, întuneric absolut.”
Rugăciunea e starea de necontenită recunoştinţă (Sfântul Ioan din
Kronstadt).
Rugăciunea este nervul delicat ce pune în mişcare braţul cel
puternic al lui Dumnezeu.
Rugăciunea schimbă pe ceilalţi şi schimbă împrejurările vieţii
noastre, fiindcă ne schimbă pe noi.
„Esenţa stării de rugăciune este pur şi simplu a fi acolo, a simţi
prezenţa unei alte persoane, Hristos, şi de asemenea a aproapelui meu
prin care Hristos mă cheamă … Rugăciunea desăvârşită caută prezenţa
lui Hristos şi Îl recunoaşte în fiecare făptură omenească” (P.
Evdokimov).
Rugăciunea este înălţarea ochilor mei către Dumnezeu, ca nu
cumva să încep a crede că sunt punctul cel mai înalt din univers.
Rugăciunea este discuţie prietenească cu Dumnezeu împărtăşindu-I
gândurile, simţirile, nevoile şi preţuirea noastră. Ea înseamnă a face
cereri stăruitoare şi sincere către Dumnezeu, pentru tine şi pentru alţii.
Rugăciunea înseamnă să-ţi îngrădeşti ziua cu Dumnezeu, micşorând
astfel primejdia risipirii ei.
Rugăciunea este ceea ce spunea Avraam: „Iată cutez să vorbesc
Stăpânului meu, eu, care sunt pulbere şi cenuşă!” (Fac. 18, 27).
Rugăciunea este venirea către Dumnezeu cu frică mare şi aşteptând
mari lucruri de la El.
Dumnezeu nu există pentru a răspunde rugăciunilor noastre, dar
prin rugăciunile noastre ajungem să cunoaştem cugetul lui Dumnezeu.
Rugăciunea este pânza albă ce stă în faţa Pictorului (Dr. Alexis
Carrel).
Rugăciunea este cupa goală ce stă înaintea lui Dumnezeu cerând a
fi umplută.
Rugăciunea este lucrarea lui Dumnezeu în noi prin Duhul Sfânt.
În starea ei cea mai înaltă rugăciunea este un început de zi plin de
recunoştinţă, un minunat luminător al zilei şi un sfârşit de zi plin de
bucurie.
Rugăciunea nu înseamnă să-I spui lui Dumnezeu „Te rog să faci cu
mine ce vreau eu”, ci „Te rog să faci cu mine ce vrei Tu.”
Rugăciunea înseamnă a aduce la lumină Prezenţa Dumnezeiască
dinlăuntrul nostru, a înlătura obstacolul păcatului, astfel ca harul
Botezului să se poată face deplin lucrător în inimă. Deci rugăciunea
înseamnă să devenim ceea ce suntem deja, să câştigăm ceea ce şi
stăpânim, să ajungem faţă către faţă cu Cel ce sălăşluieşte în sinele
nostru cel mai lăuntric.
Avem trebuinţă de „pauze de rugăciune” de-a lungul zilei – răgazuri
aparte, anume statornicite pentru a fi petrecute cu Dumnezeu în
rugăciune. Asemenea „pauze de rugăciune” devin de fapt „pauze de
întărire” pentru noi, făcându-ne creştini mai echilibraţi şi mai productivi în lume.

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments