Rugăciunea înseamnă „să stai cu mintea în inimă înaintea lui Dumnezeu, continuând să stai înaintea Lui necontenit, zi şi noapte, până la capătul vieţii” (Sfântul Teofan Zăvorâtul).
Rugăciunea este proba tuturor lucrurilor… obârşia tuturor lucrurilor… puterea ce cârmuieşte toate… călăuza tuturor (Sfântul Teofan Zăvorâtul).
Rugăciunea este înălţarea minţii şi inimii către Dumnezeu întru laudă şi mulţumire către El şi întru cererea celor bune de care avem trebuinţă, atât duhovniceşti cât şi trupeşti (Sfântul Teofan Zăvorâtul).
Rugăciunea înseamnă să stai cu mintea înaintea lui Dumnezeu, aţintindu-ţi neabătut mintea spre El şi stând de vorbă cu El cu cinstitoare teamă şi nădejde.
Rugăciunea… înalţă şi uneşte făpturile omeneşti cu Dumnezeu (Sfântul Grigorie Palama).
Rugăciunea este sistemul nostru personal de comunicare cu casa părintească.
Rugăciunea este cablul de alimentare, dintre vieţile noastre golite şi inepuizabila putere a lui Dumnezeu care nu încetează nicicând să ne
pună din nou în mişcare.
Rugăciunea este răspunsul sufletului la dragostea lui Dumnezeu.
Rugăciunea înseamnă a duce poverile noastre înaintea lui Dumnezeu, ştiind că El ne va ajuta să le purtăm şi ne va reface forţele pentru călătorie.
Rugăciunea este preludiul păcii, prologul puterii, prefaţa ţintei şi calea către desăvârşire (W. A. Ward).
Rugăciunea înseamnă a-L asculta pe Dumnezeu.
Rugăciunea este deschiderea porţilor inimii spre a primi pe Duhul Sfânt.
