Ce este bârfa?6 min read

Ce este bârfa?

Conform DEX-ului a bârfi înseamnă:
1) A vorbi de rău; a calomnia; a cleveti; a blama; a huli; a ponosi; a
detracta; a ponegri; a defăima.
2) A vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi; a trăncăni; a flecări.

În contextul subiectului nostru, când zicem “bârfă” ne
referim la situaţiile când sunt vorbite lucruri rele şi
neadevărate cu scopul de a calomnia, a cleveti, a
defăima şi a strica bunul nume al cuiva.

Bârfa (defăimarea) este un păcat grav cu consecinţe
eterne În Epistola către Corinteni, Apostolul
Pavel a scris: Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni
Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa
aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii,
nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei
lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu
vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. (1 Cor 6:9-10)

Atenţie! Bârfa este pusă pe acelaşi cântar cu curvia,
idolatria, perversiunile sexuale, hoţia, etc. şi dacă

cineva merge la Biserică şi se crede bun credincios,
dar practică bârfa(defăimarea), să nu se mai
înşele şi să se pocăiască. Altfel, nu va moşteni Împărăţia
lui Dumnezeu.

Să nu te deranjeze bârfa neîntemeiată a celor
necredincioşi Când descrie a omenirii Apostolul
Pavel spune: Fiindcă n-au căutat să păstreze pe
Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în
voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.

Astfel, au ajuns plini de orice fel de
nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de
răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de
înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori,
bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi,
lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de
părinţi, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără
dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. Şi,
măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce
fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi,
ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni
pe cei ce le fac. (Romani 1:28-32)

Pentru că aceasta este parte a stării păcătoase
în robia căreia se află necredincioşii, nu este cazul
să ne supărăm pentru supărările personale pe care
le avem de la ei fără temei. Ba mai mult, Scriptura
ne spune să ne echipăm continuu prin studierea
Cuvântului lui Dumnezeu şi… sfinţiţi în inimile
voastre pe Hristos ca Domn.” Fiţi totdeauna gata
să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea
care este în voi; dar cu blândeţe şi teamă, având
un cuget curat; pentru ca cei ce bârfesc purtarea
voastră bună în Hristos să rămână de ruşine
tocmai în lucrurile în care vă vorbesc de rău. Căci
este mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să
suferiţi pentru că faceţi binele decât pentru că faceţi
răul! (1 Petru 3:15-17)

Să fim atenţi ca să nu dăm nimănui prilej de
poticnire şi astfel să ajungem a fi vorbiţi de rău pe
drept. Apostolul Pavel a scris despre sine şi echipa
în care lucra în Evanghelie: Noi nu dăm nimănui
niciun prilej de poticnire, pentru ca slujba noastră
să nu fie defăimată. (2 Corinteni 6:3). Iar dacă
suntem defăimaţi şi vorbiţi de rău pe nedrept, să
avem atitudinea Apostolului care a spus: De aceea
simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în
prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când
sunt slab, atunci sunt tare. (2 Corinteni 12:10)

Cum să procedezi când auzi că eşti bârfit în Biserică?

Dacă cineva te vorbeşte pe la spate nu puteai să
auzi decât atunci când a venit cineva să-ţi transmită
aceste vorbe. Mai întâi întreabă persoana care ţi-a
spus dacă l-a confruntat pe cel ce te bârfeşte.
Dacă nu, atunci întreabă-o dacă vrea să o confrunte
mai întâi de unul singur, ca unul care a fost
martor când a fost făptuită defăimarea.
Dacă cel ce te-a bârfit se va pocăi, va veni neapărat
să-şi ceară iertare şi de la tine. Dacă nu se va
pocăi, va trebui să mergeţi împreună cu martorul care
l-a auzit cum te defăimează şi să-l confruntaţi împreună.
Dacă nici aşa nu se pocăieşte, trebuie să cereţi
pastorului să intervină. Iar dacă nu ascultă nici de pastor,
va trebui să-i fie aplicată disciplina lăsată de Domnul
Iisus:
Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi
mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai
câştigat pe fratele tău. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia
cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie
sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. Dacă nu
vrea să asculte de ei, spune-l bisericii; şi, dacă nu vrea
să asculte nici de biserică, să fie pentru tine ca un
păgân şi ca un vameş. (Matei 18:15-17)
Ca să nu fie afectată toată biserica de păcatul
defăimării, Scriptura spune clar şi foarte apăsat că faţă
de defăimători trebuie aplicată de urgenţă această disciplină:
Ci v-am scris să n-aveţi niciun fel de legături cu
vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este curvar,
sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau
defăimător, sau beţiv, sau hrăpăreţ; cu un astfel de
om nu trebuie nici să mâncaţi. În adevăr, ce am eu să
judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi
pe cei dinăuntru?
Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi
afară, dar, din mijlocul vostru pe răul acela. (1 Corinteni
5:11-13)

Cum să procedezi când devii martorul defăimării?

Nu te grăbi să califici din start ca şi defăimare. Nu
uita că defăimare este atunci când sunt vorbire lucruri
neadevărate cu scopul de a discredita pe cineva, adică
pentru ai face rău. Dacă se aduc în discuţie faptele
rele ale unei persoane, nu te grăbi să califici ca şi
defăimare sau bârfă pentru că persoana care a pornit
discuţia poate tocmai de aceea nu o face ca să afle o soluţie şi să
ajute pe cel căzut în păcat.
Dacă ai îndoieli, este bine de la
începutul discuţiei să întrebi pe fratele sau sora
care îţi vorbeşte de ce îţi spune şi dacă va fi gata
să spună aceleaşi lucruri de faţă cu persoana care
a păcătuit, în cazul când va fi nevoie să fie confruntată.
Să realizăm gravitatea păcatului defăimării, să
ne păzim şi să realizăm pericolul pe care îl poate
aduce Bisericii lui Hristos dacă nu este confruntat
la timp.

 V.Rev.Fr.Traian Stafiuc

De cand exista lumea, faptele si vorbele tuturor oamenilor au trezit controverse. Nu-i intelegem pe majoritatea celor care ne inconjoara. Gasim oameni care ne dezamagesc, fugim, dar ne lovim iar de ei. Avem defecte, calitati. Ajungem sa ne cunoastem pe parcurs, sa citim “manualul nostru de utilizare”. Toti dam vina pe cei de langa noi pentru ca lumea asta nu este mai buna. Razboaiele nu se mai tin cu arme, pistoale si sabii. Noi suntem armele razboaielor. Purtam razboaie cu cei de langa si cu noi insine.
Lumea…Noi..Ce spectacol! Cata grandoare!
Asta e clar. Dar cand ne vom opri oare sa-i criticati pe cei de langa, considerandu-ne noi mai buni?!


Este foarte greu în ziua de astăzi să fii bun şi diferit. Şi este dureros să ştii că mai toţi oamenii nu se străduiesc deloc să fie aşa. Prieteniile adevărate sunt tot mai rare, iar cele superficiale sunt în floare. Văd în fiecare zi cum ne place să ne lăudăm că suntem bârfiţi şi invidiaţi, de parcă asta ne-ar ridica cumva în ochii lui Dumnezeu sau ne-ar asigura un grad de popularitatea mai ridicat printre oameni.
Nu înseamnă că dacă eşti bârfit tu nu bârfeşti. Sau dacă te crezi invidiat tu nu ai invidiat niciodată pe nimeni. De ce ne place atunci să ne lăudăm cu ceea ce nu suntem? Sau de ce ne imaginăm că trăim într-o lume în care ochii tuturor sunt îndreptaţi înspre noi când defapt nu este aşa?
Dragilor, mai bine am lăsa pe alţii să ne laude. Ar fi mai ferice de noi dacă ne-am smeri şi am aştepta momentul Său ca să fim ridicaţi.Am fi mai fericiţi dacă ne-am focusa asupra lucrurile care sunt importante. Ne-am simţi mai importanţi dacă am reuşi să-i aducem unei văduve zâmbetul pe buze şi dacă am lua de mână un copil orfan şi l-am iubi. Asta numesc eu a stârni invidia satanei şi bârfa dracilor. Nu ceea ce credeţi voi că vă face mai importanţi, nu ceea ce v-ar rdica( măcar de-ar fi aşa) vă face să fiţi aşa de “unici, valoroşi, unu’ la un milion” după cum vă place să vă auto-lăudaţi ca să zic aşa.
A fii unic, valoros şi diferit înseamnă cu totul altceva. Înseamnă a merge într-o altă direcţie faţă de restul lumii, nu pe acelaşi drum cu ei dar îmbrăcaţi în haine de oaie când defapt sunteţi lupi.
Numai Isus ne poate da o asemenea valoare, respinsă de oameni şi aplaudată de îngeri. Doar El ne poate face inima să bată pentru alte cauze şi sufletul să tresalte la vederea Soarelui pe cer.
Alegând treptat să fim diferiţi va însemna numai un lucru: iubire
Va trebui să iubim oamenii. Să-i încurajăm. Să le facem un bine. Să suferim cu ei. Să râdem cu ei. Şi să ne ferim de unii dintre ei. (ciudată ultima frază, nu?)
Când a fost ultima oară când ai trimis unui om un e-mail în care să împarţi cu el fericirea? Când ai dat un ban omului străzii? Când i-ai spus unui coleg de clasă sau de muncă despre Dumnezeu? Şi când ţi-ai făcut ultima oară timp să mulţumeşti mamei tale pentru mâncarea ce ţi-o găteşte? Ori când ai stat cu tatăl tău şi l-ai privit numai să vezi cum face treaba pe acasă?
Şi…. măcar te-ai gândit vreodată să faci toate astea? Fii sincer… cu tine însuţi.

Articol scris de: Milena Cismașiu
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments