Taina Sfântului Maslu3 min read

Iisus a dat apostolilor Săi aceeaşi putere de a tămădui bolile pe care
El Însuşi o avea. Citim la Luca 9, 1-2: „Le-a dat putere şi stăpânire
peste toţi demonii şi să vindece bolile. Şi i-a trimis să propovăduiască
împărăţia lui Dumnezeu şi să vindece pe cei bolnavi.” Iar la Marcu 6,
13, citim că apostolii „ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i
tămăduiau”.

Încă de la început apostolii îşi foloseau puterea asupra bolii dată lor
de Iisus. Ei ungeau pe bolnavi cu untdelem spre tămăduirea trupului şi
iertarea păcatelor.

Citim la Iacov 5, 14-15:
„Este bolnav cineva între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se
roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului. Şi
rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica,
şi de va fi făcut păcate, se vor ierta 1ui.”

Sfântul Maslu este una din Tainele Bisericii prin care puterea
tămăduitoare a lui Hristos e mijlocită şi pentru noi cei de azi. Materia
Maslului este untdelemnul. Folosit dintotdeauna pentru tămăduire în
lumea antică, untdelemnul e binecuvântat de Duhul Sfânt să ne aducă
harul vindecător al lui Dumnezeu. Ajungând să ne ungem cu acest
untdelemn sfinţit, aducem cu noi „rugăciunea credinţei” noastre, adică
credinţa vie şi personală că atunci când ne ungem cu acest untdelemn,
ne atinge mâna lui Hristos cu puterea Lui tămăduitoare. Dumnezeu ne
vorbeşte prin cele paisprezece citiri din Scriptură ce sunt cuprinse în
Taină (şapte din Apostol şi şapte din Evanghelie). El ne vorbeşte spre
a ne spori încrederea în puterea Lui tămăduitoare. Faptul că se
recomandă (dar nu obligatoriu) ca slujba să se facă în prezenţa a şapte
preoţi arată credinţa noastră că este prezentă întreaga Biserică,
rugându-se pentru bolnav împreună cu rudele şi prietenii.

Prin Taina Sfântului Maslu fiecare biserică se face altar de
tămăduiri pătruns de rugăciunile clericilor şi mirenilor şi încununat de

prezenţa Duhului Sfânt. Aici ne întărim întru credinţă şi suntem ajutaţi
să sporim în har şi înţelegere. Aici găsim puterea şi prezenţa
Tămăduitorului Hristos.

În Săptămâna Mare, când ne aducem aminte cât a suferit Dumnezeu
pe cruce ca să ne mântuiască sufletele, ni se aduce aminte că
Dumnezeu se îngrijeşte şi de trupurile noastre. Tocmai de aceea în
fiecare an, în seara Miercurii Mari, Biserica Ortodoxă Greacă face
slujba acestei Taine a tămăduirii. Ea ne cheamă să venim cu credinţă
spre a fi atinşi de dragostea lui Dumnezeu prin Taina vindecării.

„Rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav”, scrie Sfântul Iacov.
Mântuirea dumnezeiască a bolnavului poate cuprinde vindecarea, dar
nu în toate cazurile. Dumnezeu nu făgăduieşte întotdeauna vindecare
dar, dacă credinţa e pusă la încercare, Dumnezeu făgăduieşte
întotdeauna mântuire. Boala e adeseori folosită de Dumnezeu spre a
naşte credinţa şi a o întări. Boala poate duce la panică şi deznădejde,
dar poate duce şi la credinţă. Şi dacă prin boală cineva este adus la
credinţă, atunci credinţa duce la mântuirea omului.

Vorbind de acest aspect al Maslului, Pr. John Meyendorff scrie:
„Vindecarea se solicită numai în contextul căinţei şi al mântuirii
sufleteşti, iar nu ca un scop în sine. Oricare ar fi evoluţia bolii,
ungerea simbolizează iertarea dumnezeiască şi eliberarea din cercul
vicios al păcatului, al suferinţei şi al morţii, în care omenitatea căzută
este ţinută captivă. Milostivă faţă de suferinţa omenească, întrunită
laolaltă ca să se roage pentru mădularul ei suferind, Biserica, prin
preoţii ei, cere uşurare, iertare şi libertate veşnică.

Acesta este sensul Maslului.

Taina Maslului este pentru trup. Mulţi păgâni priveau trupul ca
fiind ceva rău, socotindu-l temniţa unde sufletul e ţinut prizonier.
Întreaga lor filozofie a mântuirii se învârtea în jurul ajutorării
sufletului să se elibereze din lanţurile trupeşti prin posturi excesive şi
chinuiri.

Creştinismul însă nu priveşte trupul ca pe o temniţă, ci ca pe
templul lui Dumnezeu. „Au nu ştiţi că trupul vostru este templu al
Duhului Sfânt ?” scrie Sfântul Pavel.

Trupul nu e destinat pământului: „că pământ eşti şi în pământ te
lntoarce”; el este destinat cerului. Când Îl vedem pe Hristos înălţându-
Se la ceruri cu trupul Său văzut, vedem omenirea, pe noi înşine,
înălţându-ne împreună cu El. Trupul ce moare este îngropat în
mormânt, dar numai vremelnic. Într-o zi Dumnezeu va învia trupul şi-l
va uni din nou cu sufletul, astfel ca trupul şi sufletul să-şi petreacă
veşnicia împreună.

Taina Maslului este deci expresia dragostei lui Dumnezeu pentru
trupul pe care l-a zidit şi l-a sortit veşniciei. Maslul trebuie să ne aducă
aminte că, fiind mădulare ale Bisericii lui Hristos, suntem mădularele
unei obşti tămăduitoare. Suntem tămăduiţi spre a aduce altora
tămăduire. Suntem iertaţi spre a aduce altora iertare. Suntem iubiţi
spre a aduce altora iubire. Suntem binecuvântaţi spre a aduce altora
binecuvântare. Suntem meniţi a fi făgaşurile tămăduirii dumnezeieşti
în lume.

La fel ca bunul samaritean, nu trebuie niciodată să şovăim a ne opri
pe drumul vieţii spre a picura untdelemnul tămăduitor al dragostei şi
iertării dumnezeieşti asupra aproapelui nostru ce zace neluat în seamă
şi părăsit la marginea drumului. Dacă Biserica este Trupul lui Hristos,
atunci acest fel de tămăduire trebuie să aibă loc tot timpul. Oricine
ajunge în atingere cu Biserica, chiar superficial, trebuie să descopere
că s-a atins de izvorul tămăduirii. Căci tămăduirea ce ni se dă prin
Maslu şi rugăciune ni se dă întru folosul tuturor celor ce sunt
apropiaţii noştri din întreaga lume.

«Introducere în credinţa şi viaţa Bisericii Ortodoxe» – Anthony M. Coniaris

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments