- Ce înţelegem prin cuvântul „biserică” ?
- Priviţi la înspăimântătoarea felurime a grupărilor ce se numesc „biserici”. De
- fapt, oricine îşi poate întemeia propria „biserică”. Există azi o mulţime de secte sau alte grupări ce folosesc foarte liber numele de „Iisus” şi de „biserică”. Îi auzim spunându-şi „poporul lui Iisus” sau „biserica lui Iisus” etc. Dar sunt ei cu adevărat biserici? Au fost acestea întemeiate de Iisus şi de Apostoli? Ce legătură istorică au ei cu Apostolii şi cu Biserica din vechime? Dacă diavolul se preface în
- înger şi citează din Scriptură, atunci înseamnă că poate folosi şi astfel de „biserici” spre a îndepărta pe oameni de Unul Dumnezeu adevărat şi de aşezământul Său mântuitor.
- Trebuie să ne definim termenii cu foarte multă grijă.
- Ce înţelegem de fapt când spunem „biserică”?
- Noi, creştinii ortodocşi, înţelegem prin Biserică trupul prin care Hristos este prezent şi lucrător în lumea de astăzi. Ea a fost întemeiată de Hristos prin Apostoli şi a păstrat o legătură vie, istorică cu Apostolii prin hirotoniile clerului ei.
- Faptul că episcopul ce hirotoneşte astăzi un preot ortodox poate înfăţişa în
- istorie continuitatea hirotoniei sale în trecut până la Apostoli şi, prin ei, până la Hristos, este o chezăşie că Biserica Ortodoxă nu a fost întemeiată de vreun om oarecare acum câteva veacuri, ci de către însuşi Hristos şi îşi poate înfăţişa existenţa în în chip istoric până la Iisus Hristos.
- Numim aceasta succesiune apostolică. Ea înseamnă că Biserica noastră este Biserica autentică şi adevărată sau Trupul lui Hristos în lumea de azi. Ea nu învaţă tâlcuirea credinţei făcută de un om oarecare, ci continuă să înveţe întregul aşezământ al credinţei, aşa cum a fost predat Apostolilor de către Hristos.
- Deci când auzim cuvântul „biserică”, trebuie să ne punem câteva întrebări fundamentale. Oare acea „biserică” a fost întemeiată de Dumnezeu sau de oameni? Are ea legătură neîntreruptă cu Biserica Apostolică de la începuturi?
- Cum altfel putem fi siguri că ceea ce învaţă ea este cu adevărat apostolic,
- cu adevărat creştinesc, cu adevărat cuvântul lui Dumnezeu, iar nu tălmăcirea sau, mai bine zis răstălmăcirea unui om?
- Spre a arăta că o biserică este într-adevăr cea autentică, întemeiată
- de Iisus, este necesară o dovadă definitorie: dovada legăturii istorice
- neîntrerupte cu Biserica Apostolică.
- O biserică este adevărata Biserică a lui Hristos dacă poate arăta în
- chip istoric că a fost întemeiată de Hristos şi a păstrat o legătură vie
- peste veacuri cu Biserica primară. Avem trebuinţă de această legătură
- istorică spre a putea fi încredinţaţi că aşezământul credinţei nu a fost
- stricat, ci ne-a fost predat în întregime.
- Părintele Theodor Stelianopoulos, profesor de Noul Testament la
- Seminarul Teologic Ortodox Grecesc „Sfânta Cruce”, scrie: „Biserica
- Ortodoxă este adevărata Biserică a lui Dumnezeu pe pământ şi
- păstrează plinătatea adevărului lui Hristos, continuând Biserica Apostolilor. Această teribilă revendicare nu înseamnă în chip necesar că creştinii ortodocşi au ajuns la desăvârşire, căci şi noi avem multe lipsuri personale. Şi nici nu înseamnă neapărat că celelalte biserici creştine nu slujesc scopurile lui Dumnezeu în chip pozitiv: căci nu avem noi a judeca pe alţii, ci a trăi şi a vesti plinătatea adevărului.
- Dar înseamnă că dacă cineva cercetează cu băgare de seamă istoria creştinismului, va descoperi curând că numai Biserica Ortodoxă are deplină continuitate sacramentală, dogmatică şi canonică cu vechea Biserică nedespărţită, aşa cum ea singură s-a înfăţişat cu autoritate prin marile Soboare Ecumenice”.
- Una din trăsăturile distinctive ale Bisericii Ortodoxe este neschimbarea. Biserica Ortodoxă botează prin întreită scufundare, la fel cum se făcea în Biserica timpurie. Ea face încă ungerea cu Sfântul Mir a copiilor la botez, punând asupra lor „pecetea darului Duhului Sfânt”. Încă aduce pe prunci şi pe copiii mici să primească Sfânta Împărtăşanie.
- În Liturghie diaconul vesteşte încă „Uşile, uşile”, amintind zilele de demult când nimeni afară de cei botezaţi nu putea participa la a doua parte a Liturghiei. Crezul de la Niceea se rosteşte încă fără adăugirile ulterioare. Biserica Ortodoxă are două trăsături distinctive: neschimbarea ei şi simţământul legăturii vii cu Biserica
- Apostolilor din început.
- În Crezul de la Niceea noi mărturisim: „Cred întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică”. Ce înseamnă aceste cuvinte?
- Una înseamnă că Biserica este una, singură, fiindcă Dumnezeu este unul. „Un trup şi un Duh … o nădejde … un Domnl.. o credinţă, un botez, un Dumnezeu şi Tatăl tuturor” (Efes. 4, 4-6). În marea Sa rugăciune arhierească, Iisus s-a rugat ca Biserica să fie „una”, aşa cum El şi Tatăl sunt una (Ioan 17, 22).
- Sfântă. Biserica este sfântă fiindcă Domnul nostru a făcut-o astfel.
- „Şi Hristos a iubit Biserica, şi pe Sine S-a dat pentru ea, ca să o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt şi ca să o înfăţişeze Sieşi, Biserica slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană” (Efes. 5, 25-27).
- Şi nu numai că Biserica este sfântă, dar ea ţinteşte să ne facă şi pe noi sfinţi, adică deosebiţi de lume, după voia lui Dumnezeu.
- Sobornicească. Biserica Ortdoxă este sobornicească, adică întreagă, fiindcă a păstrat întregul credinţei lui Hristos peste veacuri fără a adăuga sau a scoate ceva din acea credinţă dumnezeieşte descoperită. Din această pricină a ajuns a fi cunoscută ca Biserica „Ortodoxă”, adică Biserica ce a păstrat deplina şi adevărata credinţă a lui Hristos.
- Creştinii ortodocşi cred că Biserica, ce are pe Însuşi Hristos drept cap şi care este templul Duhului Sfânt, nu poate rătăci.
- Glasul ei este glasul lui Hristos în lumea de astăzi. Cuvântul Ortodox se aplică Bisericii Ortodoxe spre a arăta că ea a păstrat adevărata „credinţă dată sfinţilor o dată pentru totdeauna” (Iuda 1, 3).
- Sobornicească înseamnă şi faptul că Biserica este universală.
- Ea cuprinde toţi oamenii, întregul pământ. „Că aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat” (Ioan 3, 16). Tot aşa cum nu se află deosebire înlăuntrul dragostei lui Dumnezeu, la fel şi Biserica îşi întinde braţele către lume, „unde nu este elin şi iudeu, tăiere împrejur şi netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber” (Col. 3, 11).
- Dragostea lui Dumnezeu este atotcuprinzătoare; tot aşa, Biserica este sobomicească.
- Apostolească. Biserica e apostolească fiindcă învaţă ceea ce au învăţat Apostolii şi îşi poate înfăţişa existenţa în chip istoric până la Apostoli. De pildă, Biserica creştină a Greciei a fost întemeiată de Apostolul Pavel în primele sale călătorii de propovăduire. Epistolele sale către corinteni, tesaloniceni, filipeni au fost scrise bisericilor pe care le întemeiase în acele cetăţi greceşti. Biserica întemeiată de el
- acolo nu şi-a încetat nicicând existenţa. Astăzi e cunoscută ca Biserica Ortodoxă Greacă. Apostolul Petru a întemeiat biserica din Antiohia, care există până azi ca Biserica Ortodoxă Antiohiană. Alţi Apostoli au întemeiat Biserica din Ierusalim, Alexandria şi Cipru. Biserica Ortodoxă Răsăriteană a existat în acele locuri încă din zilele Apostolilor. Din acele cetăţi şi ţinuturi, propovăduitorii au dus
- Evanghelia, Vestea cea Bună a lui Iisus, în alte ţări: Rusia, Ucraina, Serbia, România, Bulgaria etc. Această familie de Biserici autocefale e cunoscută azi ca Biserica Ortodoxă Răsăriteană.
- Astfel Biserica Ortodoxă este continuarea legiuită şi istorică a Bisericii de la început. Ea are aceeaşi credinţă, acelaşi duh, aceeaşi vieţuire. „Aceasta e credinţa apostolească, aceasta e credinţa Părinţilor, aceasta e credinţa ortodoxă, această credinţă a întemeiat lumea” (Vecernia Duminicii Ortodoxiei).
- Biserica este atât văzută, cât şi nevăzută. Biserica văzută este Biserica Luptătoare, pe pământ. Biserica nevăzută este Biserica Biruitoare, în ceruri, „Ierusalimul cel ceresc … zeci de mii de îngeri în adunare sărbătorească … Biserica celor întâi născuţi cari sunt scrişi în
- ceruri” (Evr. 12, 22-23). Hristos a făgăduit că porţile iadului nu vor birui Biserica (Matei 16, 18) şi că El va fi cu ea până la sfârşitul veacului (Mat. 28, 20).
- Sfântul Pavel numeşte Biserica „stâlp şi temelie a adevărului” (I Tim. 3, 15).
- Cea mai înaltă autoritate a Bisericii Răsăritene este Soborul Ecumenic, cuprinzând întreaga Biserică. Când episcopul Bisericii defineşte o dogmă a credinţei într-un Sobor Ecumenic, condiţia recunoaşterii sale este primirea şi încuviinţarea ei de către întreaga Biserică. Numai atunci poate fi socotită fără de greşeală sau insuflată de Duhul Sfânt ce sălăşluieşte în întreaga Biserică, alcătuită din clerici şi mireni, spre a o călăuzi către tot adevărul. Acest lucru face ca fiecare persoană din Biserică să fie răspunzătoare de adevărul creştinesc.
- Există exemple de hotărâri ale episcopilor dintr-un Sobor
- Ecumenic ce nu au fost primite, fiind respinse de Biserică în totalitatea ei.
- Anthony M.Coniaris-Introducere in credinta si viata Bisericii Ortodoxe
CategoriiFără categorie
