„Care din Tatăl purcede”
La început, Sfinţii Părinţi ce au alcătuit Crezul de la Niceea au
statornicit că Duhul Sfânt „din Tatăl purcede”. Mai târziu, Biserica
Apuseană a adăugat în chip arbitrar cuvintele „şi din Fiul”, însemnând
că Duhul Sfânt purcede din Tatăl şi din Fiul. Aceasta este faimoasa
adăugire Filioque care a dat prilej la multe fricţiuni între Bisericile
Răsăritene şi cele Apusene. Biserica Ortodoxă a păstrat Crezul de la
Niceea în forma originară, fără Filioque, din următoarele motive:
Întâi, fiindcă Soboarele Ecumenice au oprit ca cineva să facă vreo
schimbare în Crez, afară numai de un alt Sobor Ecumenic. Crezul
aparţine întregii Biserici, iar o mică parte a Bisericii nu are dreptul să-l
schimbe.
În al doilea rând, ortodocşii cred că, din punct de vedere teologic,
Filioque este fals. În chip logic, Biserica Ortodoxă socoteşte că
Dumnezeu ştie mai bine cum este. Iisus Însuşi a spus: „Iar când va
veni Mângâietorul pe care Eu îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul
Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine”
(Ioan 15,26). Ortodoxia a învăţat întotdeauna ce învaţă şi Scriptura:
Hristos trimite Duhul, iar Duhul purcede din Tatăl. Aceasta păstrează
unitatea lui Dumnezeu, potrivit căreia Tatăl este unica obârşie şi
unicul izvor al Treimii. Deci Crezul de la Niceea a fost păstrat de
Biserica Ortodoxă în întregimea şi deplinătatea sa originară.
Un Crez drept pentru o rugăciune dreaptă
Adresându-se catehumenilor din Biserica timpurie, Augustin
spunea:
„Ceea ce tocmai aţi rostit, prin harul lui Dumnezeu, este
aşezământuI ortodox al credinţei creştineşti, pe care Sfânta Biserică cu
tărie se întemeiază. Aţi primit Crezul şi l-aţi dat înapoi. Încredinţaţi-vă
că-l veţi păstra de-a pururi în minte şi în inimă. Rostiţi-l pentru voi
înşivă în zori când vă sculaţi, cugetaţi la el când umblaţi pe drum,
aduceţi-vă aminte de el când staţi la masă. Fie ca inimile voastre să
cugete aceste scumpe cuvinte chiar şi când dormiţi.
Acum, cum zice predania Bisericii, după ce am dat vouă Crezul,
urmează să vă învăţăm rugăciunea pe care ne-a dat-o Mântuitorul
(Rugăciunea Domnească). Iar ea trebuie învăţată pe de rost şi rostită în
săptămâna ce vine; şi trebuie rostită mereu de către toţi cei ce
îmbrăţişează legea creştinească.
Iată un loc din Scriptură ce spune că toţi care cheamă numele
Domnului se vor mântui (Ioil 2, 32). Dar, cum spune Sfântul Pavel,
cum pot oamenii să cheme numele Domnului până ce nu cred în El ?”
(Rom. 10, 13-15). Acest loc din Scriptură desluşeşte de ce nu vă
învăţăm pe voi Rugăciunea Domnească înainte de a fi învăţat Crezu1.
Vă dăm întâi Crezul, pentru ca să cunoaşteţi ce veţi crede, iar apoi
rugăciunile, ca astfel să ştiţi cine este Cel căruia vă rugaţi şi ce anume
să cereţi de la El. Atunci vă veţi ruga cu credinţă, iar rugăciunea
voastră va fi ascultată.”.
Rezumat
1. Crezul este un scurt rezumat al credinţei cerute celor ce se
botezau.
2. Crezul de la Niceea, scris la Întâiul şi al Doilea Sobor Ecumenic,
reprezintă crezul oficial al Bisericii Ortodoxe. Este o mărturisire a
credinţei scrise de întreaga Biserică creştinească sub călăuzirea
Duhului Sfânt.
3. Crezul omului este important, deoarece ceea ce credem îşi află
până la urmă întruchiparea în viaţa noastră.
4. Biserica Ortodoxă a păstrat Crezul Niceean în forma sa originară,
fără adaosul Filioque.
5. Este nevoie de un crez drept pentru o rugăciune dreaptă.
6. Rostit la fiecare Liturghie, Crezul de la Niceea este o reînnoire
statornică a mărturisirii de credinţă de la Botez.
Crezul de la Niceea
Iată aici cuvintele Crezului Niceean:
Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi
al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut,
Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii;
Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat,
născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât
din ceruri, şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi
S-a făcut om;
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi Sa
îngropat;
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi;
Şi S-a suit la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui;
Şi iarăşi va să vie cu slavă să judece viii şi morţii, a Căruia
Împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl
purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit,
Care a grăit prin prooroci.
Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor;
Aştept învierea morţilor
Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.
Anthony M. Coniaris
INTRODUCERE
ÎN CREDINŢA ŞI VIAŢA
BISERICII ORTODOXE
Traducere din limba engleză de Constantin Făgăţean
