V

VÂNTUL IUBIRII DE PLACERI TRUPESTI

Un vânt, care se numeste Livas (vânt de sud-vest), este insuportabil de cald si de distrugator. Oriunde sufla, usuca toate plantele de pe câmpuri si din gradini. Maracinii aspri si cu radacini adânci nu patesc nimic. Livas distruge numai plantele folositoare, ale caror roade sunt necesare oamenilor si animalelor.
Acest vânt salbatic si ucigator seamana cu una dintre cele mai nefaste probleme ale epocii noastre, care asemenea lui Livas, usuca si face sa dispara din viata oamenilor roadele virtutilor. Este vorba despre placerile si patimile trupesti. Acesta este cel mai mare rau al vremurilor noastre. Distruge familiile, îi dezonoreaza pe oameni, barbati si femei deopotriva, îi conduce pe tineri la decadere si îi afecteaza pe copii cu adierea sa veninoasa. Si parca nimic nu este în stare sa împiedice aceasta influenta devastatoare!
De aceea, avem aceasta mare raspundere de a va îndemna pe voi, parintilor, pentru ca prin grija si supravegherea voastra atenta, sa îi paziti pe copii de aceasta boala distrugatoare.
Ce minunata existenta era omul pe vremea când abia iesise din mâinile Creatorului sau! Sufletul sau pastra neatinsa pecetea lui Dumnezeu! Trupul era pe cea mai înalta treapta a lumii vii!
In concordanta cu ratiunea Creatiei, sufletul trebuia sa fie conducatorul absolut al trupului. Si chiar asa se întâmpla la început. In vreme ce sufletul omului asculta de Dumnezeu, trupul era supus sufletului, fara sa îl îngreuneze sau sa-l supuna vreunei ispite.

O alta directie au luat însa lucrurile, dupa caderea în pacat. Sufletul omului s-a revoltat împotriva lui Dumnezeu, având ca rezultat imediat revolta trupului împotriva duhului.
O consecinta a caderii a constat în faptul ca simtirea a fost atrasa catre cel viclean, iar dorintele trupesti au început sa tiranizeze sufletul, înabusind orice forma de rezistenta spirituala a oamenilor. Patimile au reusit sa îi conduca si sa le robeasca vointa. Astfel a aparut în om, acea tendinta de a-si satisface îndata, orice fel de dorinta trupeasca. Cu alte cuvinte, omul a devenit supus trupului.
Esenta iubirii de placeri si a dorintelor trupesti este urmatoarea: sufletul este supus încet-încet poftelor trupesti; dorinta trupeasca îl stapâneste pe om, îl corupe si îl orbeste atât de mult încât, nu se mai poate gândi deja la Dumnezeu, la credinta în Acesta, la poruncile si la voia Sa. In cele din urma, patimile ucid în om orice sentiment de puritate, sfin-tenie sau evlavie.
Aceasta stare reprezinta cel mai mare rau si cea mai mare catastrofa, care i se poate întâmpla omului. Si daca este adevarat ca pomul se cunoaste dupa roadele sale, atunci trebuie sa spunem ca
sen-zualitatea este un copac otravitor, care da roade dez-gustatoare.
Primul dintre aceste fructe otravite este trândavia, fuga de orice efort, îndreptat spre savârsirea binelui. Omul iubitor de placeri este lenes. Nu cunoaste niciodata multumirea de a construi ceva util. Munca pentru el este o greutate, un jug, un blestem si nu un mijloc de a dobândi virtutea sau o obligatie serioasa si importanta, stabilita de Dumnezeu.
Omului iubitor de placeri îi este frica de munca si de greutati, deoarece acestea perturba viata sa trândava. Ii este frica în acelasi timp si de efortul intelectual, deoarece aceasta ar presupune o trezire a puterilor spirituale.
Vi s-a întâmplat desigur de multe ori sa cu-noasteti oameni despre care ati auzit sa se spuna: ”acest om ar fi putut sa faca foarte multe. Insa nu face nimic!”. Care este de cele mai multe ori cauza? Iubirea de placeri, care îl face pe om trândav. Si în vreme ce are toate conditiile si posibilitatile de a progresa, sufera de saracie si de lipsuri. Si cu toate ca ar fi fost cu mult mai fericit daca ar fi muncit si ar fi progresat pe plan social, prefera sa ramâna rob al leneviei si al placerilor josnice.
Acelasi lucru se întâmpla si pe plan spiritual. O constatam mai ales în cadrul scolii. De exemplu, întâlnim adeseori copii cu deosebite calitati si talen-te. Copii care învata sa citeasca repede, ca si cum s-ar juca. Cu aceasta vocatie spre studiu pe care o demonstreaza, cei mai multi se asteapta ca acesti copii sa devina oameni importanti ai societatii. Si cu toate acestea, în multe cazuri, acesti copii nu reusesc sa ajunga prea

departe.  De  ce?  Pentru  ca  odata  cu  trecerea  timpului,  crescând,  ei  devin  lenesi, neinteresati, îngropând talantul primit la nastere, în loc sa îl înmulteasca printr-un efort sustinut.
Astfel de oameni sunt incapabili sa obtina rezultate deosebite atât pe plan social, cât si pe cel duhovnicesc, al dobândirii virtutilor.
Si nu sunt putine cazurile în care, oameni foarte înzestrati, au fost înecati în mocirla patimilor senzuale. Multi, care aveau daruite de Dumnezeu vocatia si puterea de a deveni modele de moralitate si virtute, s-au pierdut, deoarece au fost corupti de iubirea de placeri. Astfel, atractia lor catre virtute a fost înabusita de buruiana trândaviei si a indolentei!
Al doilea fruct al iubirii de placeri este lacomia fata de mâncare si bautura. Este foarte adevarata acea zicala a poporului rus, care spune: ”Mai multi oameni s-au înecat în pahar decât în râul Volga”.
Nu vom analiza  aici  amanuntit  câta  nenorocire,  nefericire  si  dezastre  a  pricinuit oamenilor darul betiei. O putem observa foarte des la persoane cunoscute, vecini sau rude, care au ajuns sa deformeze în mod respingator chipul lui Dumnezeu din ei, pierzându-si si cea mai mica urma de umanitate.
Al treilea rod al iubirii de placeri este desfrâ-narea.

Daca exista pe pamânt ceva cu adevarat minunat si ceresc, aceasta este exact puritatea si nevinovatia pruncilor. Si dimpotriva, daca exista ceva mai josnic si mai dezgustator, aceasta este predarea sufletului catre desfrânarea trupeasca. Nu vom vorbi însa, acum, despre roadele acestei porniri a senzuali-tatii. Cu totii cunoastem catre ce îsi conduce victi-mele imoralitatea…
Insa ce sa facem, veti întreba, ca sa împiedicam dezvoltarea pornirilor senzuale la copii?

Mai întâi de toate sa îi învatati sa munceasca. Sa le inspirati respectul pentru munca

cinstita. Sa învete pe dinafara si sa poarte în inimile lor cuvintele Sfantului apostol Pavel:

”daca cineva nu vrea sa lucreze, acela nici sa nu manânce!” (II Tes. 3,10). Sa îi învatati ca munca nu este niciodata o rusine ci dimpotriva, rusine pentru om este trândavia si nepasarea. Sa le dati chiar exemplul Domnului, care a ajutat-o pe Preasfânta sa Maica si pe Sfântul Iosif, care era tâmplar, la muncile de zi cu zi.
Sa îi obisnuiti pe copii cu efortul fizic, mai ales atunci când nu sunt obligati sa îsi câstige exis-tenta prin munca zilnica. In anii din vechime, în familiile regale, toti membrii familiei erau obligati sa învete o meserie manuala.

Vedem în Sfânta Scriptura ca si apostolul Pavel, alesul lui Dumnezeu si marele predicator al credintei, nu se rusina sa munceasca la împletirea corturilor, meserie pe care o învatase înca din copila-rie. Vorbiti-le despre el copiilor vostri si nu le permiteti sa fie lenesi, pentru ca lenevia este începutul tuturor relelor.
Sa îi obisnuiti sa manânce mâncaruri simple si numai la orele stabilite pentru masa. Sa nu le îngaduiti sa manânce multe dulciuri, oricând acestia ar avea pofta. Sa îi învatati sa manânce tot ceea ce le-ati pus în farfurie si sa multumeasca pentru aceasta lui Dumnezeu. Ajutati-i sa înteleaga faptul ca omul nu traieste ca sa manânce, ci manânca pentru a trai!
Paziti-i în special pe copii, sa nu consume nici un fel de bautura alcoolica. Cele mai sanatoase bauturi pentru copii sunt apa, laptele si sucurile de fructe. Este un mare rau, fizic si moral, ca parintii sa îi îndemne si sa-i obisnuiasca pe copii sa consume vin sau alte bauturi.
Saditi adânc în inimile copiilor vostri cuvin-tele Domnului: ”Fericiti cei curati cu inima” (Mat. 5,8). Aveti grija ca aceste cuvinte sa fie spuse si despre copiii vostri.
Cum veti reusi aceasta?

Mai întâi de toate pastrati în inimile lor puritatea fireasca a copilariei.

Dumnezeu însusi ne ajuta sa facem aceasta. El ni-i preda pe copii curati si puri si ne ofera în aju-tor pe îngerul pazitor. Dumnezeu a sadit în sufletele copiilor puritatea. Astfel, singura datorie ce le revine parintilor este de a o pazi si de a o face sa se dezvol-te. De cele mai multe ori însa, ei sunt aceia care gresesc si distrug floarea gingasa a puritatii copilariei. Catre acestia se adreseaza si cuvintele Domnului, prietenul copiilor: ”Iar cine va sminti pe unul dintre acestia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui sa I se atârne de gât o piatra de moara si sa fie afundat în adâncul marii” (Matei 18,6).
Este desigur necesar ca mai întâi însisi parintii sa aiba inima curata si pura. Este foarte bine cunoscut faptul ca patimile parintilor se transmit copiilor, fie pe calea mostenirii, fie din cauza exemplului rau. Astfel, patimile si defectele care îi caracterizeaza pe parinti, foarte devreme îsi fac aparitia si la copii.
Este de asemenea, foarte important ca parintii sa fie atenti la vorbele si gesturile lor. Cât de mult rau poate sa faca o discutie nepotrivita, sau un gest necugetat, facute în fata copiilor!
Fiti atenti de asemenea, la cartile, revistele, tablourile sau bibelourile care se gasesc din întâmplare în camera voastra. Daca exista ceva provocator printre acestea, gânditi-va

ca ele sunt privite în fiecare zi de copiii vostri si ca odata cu trecerea timpului ei vor începe sa se gândeasca si sa discute despre acestea. Care va fi rezultatul…?
Nu spuneti niciodata, ca el nu întelege nimic din toate acestea. Vine vremea când el începe sa înteleaga. Este plin de curiozitate si va cauta neîncetat pe cineva care sa îi raspunda la toate aceste întrebari. Voi ca si crestini aveti datoria sa va îngrijiti, ca ei sa nu auda sau sa vada la voi nimic care sa atinga cinstea sau pudoarea. Iar curiozitatea lor trebuie lamurita din timp, cu mare întelepciune si ponderare, de voi însiva si nu de cineva strain.

Consolidati în sufletele copiilor vostri sentimentele bunei cuviinte si ale decentei. Nu le permiteti sa se arate dezbracati în fata altora. Nu le permiteti sa se dezbrace sau sa se îmbrace în fata cuiva. Nu râdeti de ei, atunci când se arata a fi rusinosi si pudici. Dimpotriva sa îi laudati, dând slava lui Dumnezeu ca aveti un astfel de copil.
Fiti atenti la orice fel de manifestare a copilului: cum sta, cum merge, cum se aseaza. Fiti atenti la fiecare vorba si miscare. Tot ceea ce se dovedeste a fi necuviincios sa încercati sa rectificati imediat, fara întârziere. Folositi mai întâi cuvintele: ”nu este frumos sa faci aceasta, este rusine. Ingerul tau pazilor se va supara, vazând aceasta!”. Daca aceasta nu ajuta, atunci, urmatoarea data, trebuie aplicata pedeapsa potrivita acelei fapte.
Aveti grija ca niciodata copiii vostri sa nu se gaseasca în compania vreunei persoane corupte, care sa îi îndemne spre fapte rusinoase. Luati bine aminte la acest sfat. Din pacate, în epoca în care traim, aceasta se întâmpla foarte des. De multe ori copiii sunt corupti spre fapte pacatoase, fapte ce cu greu se pot descrie.
Urmariti-i pe copii în pat, când se odihnesc, la joaca, fara ca acestia sa va observe. Nu le permiteti copiilor de sexe opuse, sa ramâna singuri în locuri izolate.
Urmariti prieteniile pe care le încheaga cu alti copii si nu le permiteti sa aiba de a face cu cei care nu sunt cuminti, sau care sunt lipsiti de rusine si de buna educatie.
Fiti atenti la colaboratorii, functionarii sau servitorii vostri. Venind în casa voastra, ei pot influ-enta educatia morala a copiilor vostri. De multe ori acestia, asemenea diavolului, seamana semintele co-ruperii  în  sufletele  copiilor,  învatându-i  lucruri  jos-nice,  care  i-ar putea distruge definitiv.
Si înca ceva. Nu neglijati sa va rugati neîncetat pentru puritatea sufletelor copiilor vostri. Cereti protejarea lor din partea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si a îngerului lor pazitor, înaltând catre acestia în fiecare zi rugaciuni fierbinti.

Parintilor, va spun din nou: nu uitati ca, asa cum ne-a spus Domnul, marele prieten al copiilor, fericiti sunt cei curati cu inima. (Matei 5,8).
Daca pruncii vostri nu vor fi pastrati cu inima curata, nu îl vor vedea pe Dumnezeu! Iar daca aceasta se va întâmpla din cauza voastra, nici voi nu îi veti vedea pe Dumnezeu, care va cere din mâinile voastre sufletele copiilor vostri!

Irineu de Ecaterinburg.
fragment din cartea: cresterea si educarea ortodoxa a copiilor

0 Shares