mir la mormîntul Domnului nostru Iisus Hristos să completeze ceea ce a făcut Sfîntul Iosif din Arimateea şi Sfîntul Nicodim. Fiţi atenţi, ea nu s-a gîndit – şi nici celelalte mironosiţe nu s-au gîndit – că de fapt s-au împlinit cele de înmormîntare, au vrut să ducă şi ele ceva din partea lor. Şi poate că şi-au zis cam aşa: Iosif şi Nicodim şi-au dus mirul lor, vrem şi noi să ducem nişte mir la mormîntul Mîntuitorului, spre cinstirea Mîntuitorului. Bineînţeles, au pregătit mir, au cumpărat miresme, şi s-au dus cu el şi nu l-au folosit. Ştiţi de ce vreau să vă spun lucrul acesta? Pentru că Dumnezeu primeşte şi intenţiile omului, nu primeşte numai faptele omului. Sigur că Domnul Hristos a primit mirul femeilor mironosiţe de care nu a mai fost nevoie şi mai ales a primit inima lor cinstitoare. Şi cu asta fac eu o legătură care-mi place tare mult.