Al treilea păcat, care se întâlneste destul de des la copii, este invidia. Si fată de combaterea acestui defect, părintii trebuie să arate un interes deosebit, încă de la început.
Pentru omul invidioseste de nesuportat fericirea celuide lângă el. Inima sa tresare de tristele, când confratele lui este fericit,si dimpotrivă simte o mare bucurie si satisfactie, atunci când acesta este încercatde suferintă. Îmi doresc,iubitii mei, să nu se găsească printre voi un astfel de om.Trebuie asadar, să răspundem la întrebarea: Ce trebuie să facă părintii, ca să nu se dezvolte în inimile copiilor lor gelozia si invidia?
Notati-vă următoarele cinci reguli:
Prima regulă: Să înăbusiti din timp orice aparitie a invidiei.
Acest defect se manifestă si el în felurite moduri,în sufletul copilului.Le vom urmări cu ajutorulunor exemple, deoarece numai câteva sfaturigenerale, nu sunt de ajuns în acest caz.
Dacă spre exemplu, la masă, copilul se grăbestesă îsi întindă farfuria, deoarece se teme că până când îi vine rândul, mâncarea cea mai bună va fi deja împărtită celorlalti; dacă mănâncă repede, aruncând în jur priviri nelinistite, ca să apuce să ceară si a doua portie; dacă se uită supărat la farfuriile celorlalti, comparând portiile; dacă face comparatie între rechizitele scolare, îmbrăcămintea sau jucăriile pe care i le-ati dăruit, cu cele ale celorlalti frati, ca să vadă cine a primit cele mai multe sau mai frumoase; toate acestea deci, constituie diverse manifestări ale invidiei, care trebuiesc imediat anihilate, indiferent de perioada în care au apărut.
Mai mult, în cazul în care copilulnu acceptă ceva ce i-ati dăruit,deoarece si fratele lui a primit exact acelasi lucru, aceasta dovedeste că invidia a prins rădăcini adânci în caracterul lui. Pentru toate aceste manifestări copilul trebuiesfătuit cu întelepciune, iar în cazul repetării, trebuie pedepsit cu asprime.
O altă formă de invidie, întâlnită foarte des la copii, este concretizată prin purtarea răutăcioasă. Si aceasta apare în diferite contexte.
Astfel, în cazul în care copilul zâmbeste răutăcios, când vede că fratele său este pedepsit, trebuie să primească si el îndată, aceeasipedeapsă. Dacă se vorbescde rău unul pe celălalt,trebuie din nou pedepsiti cu asprime. Chiar si atunci când îl pârăsc pe fratele sau
pe colegul lor, pentru o faptă rea săvârsită, având însă ca unic scop pedepsirea acestuia, trebuie să i se facă observatie pentrurăutatea sa. În general este bine ca acuzatiile copiilor să fie acceptate, numai în cazul în care mama, tata sau profesorul, iau însărcinat pe acestia, să aibă grijă de cei mai mici de cât ei. Însă si în aceste situatii copiii trebuie sfătuiti, astfel încât să nu facă observatiile respective cu răutate, ci, asemenea bunului Iosif, numai în scopul prevenirii păcatului.
A doua regulă: Nu provocati voi însivă aparitia invidiei în inimile copiilor vostri.
Aceasta se întâmplă des mai ales atunci când părintii fac diferente între copiii lor, nutrind o simpatie mai mare fată de unul dintre ei. Pentru părintii crestini acest comportament este total gresit si inacceptabil. Au obligatia să îi iubească pe toti copii lor la fel si să se comporteîn acelasi mod cu fiecare. Altfel, cu sigurantă vor genera ei însisi sentimentul invidiei, în inimile acelor copii, care se vor considera nedreptătiti.
Fie că e vorba de mâncare,fie de îmbrăcăminte, fie de cadouri, nici unul dintre copii nu trebuie tratat în mod special, ci toti să se bucure în mod egal de toate aceste bunuri.
Acelasi echilibru trebuiesă existe si atunci când este
vorba despre lăudarea sau criticarea, mângâierea sau asprimea,răsplata sau pedepsirea copiilor: să nu îi iertăm copilului mic o faptă rea, pentru care cei mari ar fi fost imediat pedepsiti.
Una dintre anecdotespune: odată a fost întrebată o mamă, care avea nouă copii, pe care dintre ei îl iubeste cel mai mult. Aceea a răspuns: „pe acela care este plecat departe, până în momentul când se întoarce.Si pe acela care este bolnav, până când se face bine”.
Câte consecinte nefericitepoate provoca tratarea diferentiată a copiilor, o vedem siîn cazul fratilor lui Iosif. Iubirea deosebită a tatălui său Iacov, fată de el,a împietrit atât de mult inima celorlalti frati, încât, au hotărât să îl vândă ca sclav egiptenilor, după ce le trecuse prin gând chiar să îl si ucidă!
A treia regulă: Nu îi învătati pe copii să fie invidiosi prin chiar exemplul vostru.
Atunci când copii aud pe mama sau pe tatăl lor, că vorbesc tot timpul cu invidie si răutate fală de apropiatii sau rudele lor, criticându-i pe unii, fie pentru că sunt mai bogati decât dânsii, fie pentru că au o pozitie socială mai bună, ori altele ca acestea, este evident că în inima lor nevinovată va începe să prindă rădăcini păcatul invidiei.
A patra regulă: Învătati-i pe copiii vostrisă urască si să condamne invidia, ca pe un păcat care îi provoacă o mare tristetelui Dumnezeu.
Invidia este un defect dezgustător, un sentiment orb care nu produce nimic pozitiv în viata omului,ci dimpotrivă îi oferă numai amărăciune si îi otrăveste-întreaga viată. Copiii
trebuie ajutati să înteleagă aceasta,precum si faptul că în fata lui Dumnezeu, invidia este unul dintre cele mai mari păcate. Trebuie să le explicati că invidia provine de la diavol. El a împrăstiat-o în întreagalume. El a fost primul care, invidiospe fericirea de care se bucurau în rai Adam si Eva, a pus la cale căderea lor.
Descrieti-leapoi copiilor cât de mult rău a adus invidia în lume: din invidie diavolul i-a corupt spre păcat pe proto-părintii nostri. Din invidie Cain l-a omorât pe fratele său Abel. Din invidie fratii lui Iosif l-au vândut pe acesta egiptenilor. Din invidie, în sfârsit, fariseii L-au condamnat pe Mântuitorul la moarte prin răstignire! Si alte exemple pe care le întâlniti în Sfânta Scriptură.
Explicati-lecă cel care este invidios, nu face altceva decât să îl imite pe diavol si de aceea va primi aceeasi pedeapsă pentru faptele sale.
Cea mai cuprinzătoare caracterizare a invidieio întâlnim în cuvintele înteleptului Solomon care spune: „Iar prin pizma (invidia) diavolului moartea a intrat în lume si cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoască” (Întelepciunea lui Solomon 2,24).
Regula a cincea: Cultivati în sufletelor copiilorvostri, încă de la vârsta prunciei, virtutea opusă invidiei, bunăvointa, purtareadeschisă fată de toti oameniisi în general iubirea fată de aproapele, care este indicată si de cuvinteleDomnului: „ Toate câte voiti să vă facă vouă oamenii, asemeneasi voi faceti lor, că aceastaeste Legea ,si proorocii” (Matei
7,12).
Părintii trebuie atât prin cuvântul, cât si prin faptelelor să le inspire copiilor lor iubirea sinceră si lucrătoare către aproapele. Copii trebuie să îi ajute pe aceia care au nevoie de sprijinul lor. Să fie îngăduitori fată de slăbiciunile altora. Să fie săritori si buni. Trebuie să urmeze cuvintelor Sfântului apostol Pavel care ne îndeamnă: „ Bucurati-vă cu cei ce se bucură; plângeti cu cei ce plâng” (Romani 12,15). Să învete, în sfârsit, să fie întelegători fată de defectele celorlalti si să îi îndrepte cu blândete.
Domnul dă porunciide a îl iubi pe aproapele nostru, aceeasi valoare, pe care o conferă si poruncii de a-L iubi pe Dumnezeu. El a definit-o ca fiind virtutea după care vor fi recunoscuti ucenicii Săi, zicând: „Intru aceasta vor cunoastetoti că suntetiucenicii Mei, dacă veti avea dragoste unii fată de altii” (Ioan 13,35)
V-am arătat asadar, iubiti părinti,modurile principale prin care să învingeti si să scoateti din inimile copiilor vostri invidia si răutatea. Ati văzut cât de orb este acest sentiment, că el nu oferă nimic pozitiv vietii omului, ci doar îi otrăveste viata. Ati văzut ce păcat îngrozitor este, de vreme ce se opune porunciide bază a crestinismului: „Să iubesti
pe aproapeletău ca pe tine însuti” (Matei 22,39). V-ati dat seama că invidia este un păcat diavolesc, deoarece provine de la cel viclean si îl face pe om să se asemene acestuia.
De aceea, părintilor, păziti-vă de invidievoi însivă si păziti-i si pe copiii vostri. Luptati cu hotărâre cu orice manifestare a invidiei, care apare în sufletul, lor si nu provocati voi însivă, printr-un comportament preferential, invidia între copiii vostri.Arătati-le prin cuvântul si exemplul vostru cât de mult îl întristăm pe Dumnezeu prin acest păcat.
Cultivati, în sfârsit, în sufletele lor curate si deschise, virtutea bunătătii, ca să devină
si ei fii ai Tatălui celui ceresc, care „facesă răsară soarele si peste cei răi si peste cei buni
,si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti” (Matei 5,45).
Irineu de Ecaterinburg-Cresterea si educarea ortodoxa a copiilor (fragment)
CategoriiFără categorie
