IZBAVIREA DE EGOISM-cresterea si educarea ortodoxa a copiilor7 min de citit

Am spus deci părintii,în lupta lor cu tendintele rele din comportamentul copiilor, trebuie mai întâi de toate să anihilezedefectului principal. De foarte multe ori se întâmplă ca acest defect să fie egoismul.
Ce vom face deci, atunci când vom descoperi în sufletulcopilului germenul acestei patimi cumplite? Cum vom cultivaacolo virtutile opuse acesteia, adică altruismul, modestia si smerenia?

Buna cuviintă si smerenia sunt virtuti sădite firesc în inima copilului, deoarece el de la început, are mereu nevoie de ajutorul celorlalti. Astfel,aparitia egoismului si a mândriei


constituie rezultatul unei educatii gresite si a unei dezvoltări eronate a sentimentului de ambitie, care este sădit în fiecare om.
Însusi Domnul, ca să le arate ucenicilor săi un exemplu de adevărată smerenie, le-a prezentat un copil mic si le-a spus: „Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărătiacerurilor” (Matei 18,4).

Si totusi! Din nefericire, de multe ori întâlnim si la copii o formă sau alta de egoism, ca rezultat de obicei al unei educatii gresite.
O primă formă de egoism, întâlnită în sufletul copiilor, se manifestă de obicei prin îngâmfarea produsă de felul în care sunt îmbrăcati. Bucuria copiilor, manifestată atunci când primesc în dar o nouă îmbrăcăminte,este ceva firesc si nevinovat, dacă nu sunt depăsite anumitelimite. Când însă aceste manifestări de bucurie sunt exagerate si de lungă durată, sau când acestiase laudă cu vesmintele lor, umilindu-i pe alti copii, care sunt îmbrăcati cu haine mai simple, atunci este clar că limitele firescului au fost depăsite.
Această, si deplasată este cultivată, de cele mai multe ori, chiar de către părintiilipsiti de întelepciune, care îsi împodobesc copii ca pe niste păpusi, îi pun entuziasmati în fata oglinzilor si se mândresc cu ei.
Ca nu cultive în inimile copiiloraceastă mândrie prostească, generată de felul în care sunt îmbrăcati, părintii trebuie să evite astfel de manifestări. Trebuie să îi facă să înteleagă faptul în fata lui Dumnezeu, chiar si cele mai strălucitoare haine, nu au nici cea mai mică valoare.Dumnezeu nu se uită la felul în care suntem îmbrăcati, ci se uită la inima noastră. Prin urmare este cu mult mai de pret un copil care, chiar dacă este îmbrăcat cu haine simple si sărăcăcioase, are inima curată. Să le aducă aminte de asemenea că si Domnul, pe vremea când era copil, era îmbrăcat în haine foarte modeste.
Părintii întelepti îi vor obisnuipe copiii lor nu cu îmbrăcămintiluxoase si scumpe,ci cu cele modestesi curate. Deoarececopiii trebuie să fie învătati de mici cu curătenia. Si nici să nu considerati o formă de alintaresau de egoism, refuzul copiilor de a purta haine murdare sau rupte, sau de a mânca sau bea dintr-un vas nespălat, sau cererea lor ca toate în casă fie curate si aranjate.Dimpotrivă, trebuie să cultivă în sufletele copiilor vostri iubirea fată de ordine si curătenie.
A doua formă de egoism, care se întâlneste la copii, este aceea care se manifestă

prin mândria lor fată de bogătiile, pozitiasocială sau functia de care dispunpărintii lor, dispretuind pe copiii celor săraci si simpli.


Ca contracarati instalarea unui astfel de comportament rusinos, obisnuiti-i să fie politicosi si vorbească frumoscu orice persoană. Să respectepe orice om, fie el bogat sau sărac, renumit sau anonim.Nu împiedicati împrietenirea lor cu alti copii, care chiar dacă sunt mai săraci, au în schimb un caracter ales. Nu le permiteti copiilor vostri să vorbească răstit sau cu tupeu, fală de oricare altă persoană. Faceti-i să înteleagă că Dumnezeu pretuieste nu bogătia sau renumele cuiva, ci virtutea si onestitatea. Vorbiti-le despre Iisus, despre Dumnezeu însusi,care si-a ales pentru sine nu niste părinti renumiti si bogati, ci pe un simplu tâmplar,protectorul său si pe smerita fiică a Nazaretului, FecioaraMaria, Maica
sa.
A treia formă de egoism, care se întâlneste în comportamentul copiilor, o constituie lăudărosenia în fata celorlalti, cu virtutile lor reale sau închipuite.
Multi sunt acei copii care se laudă că sunt sârguinciosi, buni, curati, foarte inteligenti. Nu există, desigur,nimic rău în acelea pe care copilul le consideră ca fiind obligatiile
sale de bază, adică de exemplu, să învete bine la scoală si să se distingă ca fiind un copil foarte bun. O astfel de ambitie rationalăsi echilibrată face parte din caracterul fiecărui om. Însusi Dumnezeu este Cel care a sădit-o în inima copilului.
Această ambitieînsă nu trebuie să depăsească anumite limite, deoarece sfârseste prin  a  se  transforma  în  slavă  desartă  si  mândrie  demonică.  Copilul  trebuie  să  fie sârguincios, modest, evlaviosnu numai pentru acesta îi face pe părintii săi să se mândrească cu el, ci mai ales pentru că aceasta este în acord cu voia lui Dumnezeu. Si cu cât creste, trebuiesă înteleagă săvârseste binele din obligatia morală pe care o are fată de Dumnezeusi nu ca dobândească slavă din partea oamenilor. De asemenea trebuie să constientizeze abtinereade la rău si de la păcat nu trebuie să aibă ca principală motivatie frica de pedeapsă, ci faptul că aceasta L-ar mâhni pe Dumnezeu.
Aveti grijă voi însivă, părintilor, să nu le inspirati copiilor vostri aroganta, îngâmfarea, ambitia exagerată, lăudărosenia. Nu îi lăudati în mod exagerat atunci când fac ceva bun. O privireblândă, un surâs de satisfactie, câteva cuvinte calde, dar măsurate, sunt de ajuns pentru a-i răsplăti si pentru a-i mobiliza către noi reusite.
Nu îi lăsati pe copii să vorbească mult si se laude cu reusitele lor, nici să se amestece în mod nepermis în discutiile celor mari, să îi contrazică sau să îi corecteze cu un ifos batjocoritor si impertinent.
Să îi învătatiîn sfârsit, după cum am mai spus, cu ascultarea precisă, deoarece ascultarea este cel mai bun dascăl al smereniei.


Dacă vreti ca ei urască orice formă de mândrie, arogantă sau slavă desartă, arătati-le cât de mare este păcatul egoismului. Învătati-i că acesta, asa cum ne spune si Sfânta Scriptură, este „începutul tuturor păcatelor” si „urât în fata lui Dumnezeu”. Vorbiti-le despre duhurile cele viclene, care din cauza mândriei au căzut din cer, precum si despre proto-părintii nostri,care din egoism,la îndemnul diavolului, au vrut să devină dumnezei, si au pierdutastfel paradisul. Spuneti-le de asemenea, către ce ne conduce egoismul si că el esteînceputul celorlalte căderi.
Nu uitati îi învătatipe copii, cât de plăcută este în fata lui Dumnezeu virtutea smerenieisi a simplitătii, si cât de mult îl înaltă Dumnezeu pe cel smerit. Arătati-le, în sfârsit, pe cel mai mare exemplu de smerenie, pe însusi Domnul care ne spune: „Învătati-vă de la Mine, că suntblând si smerit cu inima” (Matei 11,29).
Părintilor! Cu totii vreti ca pruncii vostri să fie buni si ascultători. De aceea luptati-vă să învingeti duhul mândriei, deoarece copiii care sunt aroganti, sunt în acelasi timp si obraznici si neascultători. Cultivati în sufletele lor smerenia, deoarececopiii smeriti sunt si ascultători.
Toti doriti să răsară în inimile copiilor vostri floarea recunostintei. Învătati-i deci să fie smeriti si păziti-i de egoism, deoarece omul egoist este renumit pentru lipsa sa de recunostintă si de multumire.
Cu totii vreti ca ei să fie fericiti. Inspirati-le deci duhul cumpătării. Omul cumpătat se multumeste cu putin, este blând siîmpăcat cu sine – deci fericit!
În sfârsit,toti doriti ca pruncii vostri să primească binecuvântarea lui Dumnezeu. Învătati-i deci, prin cuvântul si prin exemplul vostru ce este smerenia, pentrucă „Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeritile dă har” ! (Iacov 4,6).

 Irineu de Ecaterinburg_cresterea si educarea ortodoxa a copiilor(fragment)
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments