6 min read

DEPARTE DE MINCIUNA
 Am vorbit despre modul în care trebuie sa cultivam în inima copiilor virtutea ascultarii si despre mijloacele ce trebuiesc folosite pentru a reusi aceasta. In continuare vom arata,cum sa le inspiram copiilordragostea de adevar,cum sa îi învatam sa pretuiasca adevarul si evite minciuna.
Nevoia de adevar si iubirea fata de acesta sunt elemente adânc sadite în om si deci si încopil. Pacatul stramosesc, cu toate ca a tulburat si a slabit simtul adevarului, nu areusit sa îl stinga definitiv. Chemareacatre adevar a persistat în om. Aceasta chemare se manifesta în copil, prin  acea dorinta nesfârsita de a cunoastetotul. De aceea,copilul întreaba despre toate. Si orice raspuns din partea celor mari este acceptat ca fiind adevarat.
In puritatea sa copilul nu cunoaste minciunasi prefacatoria. Mai târziu, îi este rusine sise înroseste nu numai când el, din graba sau din necugetare spune vreo minciuna, ci si atunci când îi aude pe cei mari mintind.
Iubirea pentru adevar este sadita în sufletul copiilor de însusi Dumnezeu. Trebuie însa, ca aceastavocatie naturala sa fie ajutata sa se dezvolte si sa se întareasca. Aceasta este lucrarea destinata parintilor. Cum sa o reuseasca?


Primul lucru pe care trebuiesa îl faca, este de a-i povatui de la cea mai frageda vârsta. Cum se poate realiza aceasta? Sunt trei reguli de baza:
a) Sa îi învatatipe copiii vostri sa iubeascaadevarul, gândindu-se la Dumnezeu. Copilul trebuie sa stie ca Dumnezeu, care este Adevarulcel vesnic si neschimbat, doreste ca si noi sa spunem întotdeauna adevarul. Numai atunci copilulva urî minciuna, când va întelege  ca  si  Dumnezeu  o  uraste  si  o  condamna.  Numai  iubirea  de  adevar,  care  se întemeiaza pe credinta si iubirea fata de Dumnezeu, va putea sa treaca prin orice încercare. b) Sa va purtaticu copiii vostri cu simplitate si sinceritate. Sa credeti în spusele lor,
daca sunteti siguri ca nu spun minciuni.Nu le cereti niciodata sa jure, pentru a va încredinta de  adevarul  celor  afirma-te.  Daca  aveti  vreo  îndoiala  în  ceea  ce  priveste  ade-varul afirmatiilor lor, nu o aratati din prima clipa. Incercati sa va asigurati, ca acesta a spus într- adevar o minciuna. Si daca acest lucru s-a întâmplat, che-mati-l lânga voi, priviti-l în ochi cu seriozitate  dar  si  cu  iubire  si  spunetii  urmatoarele:  ”Dumnezeu  ne  cere  sa  spunem adevarul. El este Atotstiutor, cunoastesi cele mai ascunse gânduri ale noastre, si uraste pe aceia care spun minciuni”. Pe fata copiluluiva apare îndata înrosirea provocata de rusine. Va spune adevarul si nu va mai minti niciodata.
c) Sa aratatiîntotdeauna fata de copiii vostri ca si voi iubiti si respectati adevarul. Sa fiti sinceri si directi în tot ceea ce faceti.
Mai întâi de toate sa cinstiti adevaruldumnezeiesc, credinta si legea lui Dumnezeu.

Nu va aratati niciodataneglijenti sau nepasatori fata de credinta. Nu dati niciodata ocazia copiilor vostri sa auda expresii de genul: ”nu este necesar sa creada cineva în Dumnezeu, este de ajuns sa fie un om cinstit”. Prin astfel de exprimari, care din pacate se aud foarte des, se imprima un duh de minciuna de sine, duhul celui viclean. Daca veti pronunta în fata copiilor astfel de conceptiigresite si mincinoase, veti distruge în inima lor orice sentiment de respect si de iubire fata de adevarul de credinta si fata de orice alt adevar.

Daca într-adevar, ar fi acelasilucru pentru Dumnezeu, ca noi sa avem o conceptie gresita sau
corecta fata de El si adevarul Sau, sa marturisim, dupa judecata noastra, ca fiind adevarata sau rnincinoasa credintacrestina, atunci de ce omul sar mai interesade adevar în viata de zi cu zi?
Daca Dumnezeu îi accepta în acelasi mod, si pe cel care Il marturiseste corect, si pe cel care Il neaga sau se îndoieste de El. daca nu exista nici o diferenta între sustinerea adevarului sau a minciunii, atunci cum se explica faptul ca adevarului i seacor-da atâta importanta în viata de zi cu zi?


Si daca. în sfârsit, au dreptate aceia care spun ca nu exista credintarevelata de Dumnezeu, sau cualte cuvinte, daca Dumnezeu nu a binevoit sa ne reveleze adevarul, care priveste cele mai importante chestiuni de viata, atunci cum mai putem cere de la oameni – si prin urmare si de la copii sa spuna adevarul în toate chestiunile minore ale vietii de zi cu
zi?
De aceea, parintilor, daca vreti ca pruncii vostri sa iubeasca adevarul omenesc, învata-i mai întâi sa nutreasca un mare respect fata de adevarul dumnezeiesc. Nu permiteti sa intre în inimile voastre si nici ale lor, neglijenta si nepasarea fata de credinta ortodoxa si fata de Biserica.
Copiii, daca observa ca voi tratati cu superficialitate adevarurile credintei crestine si canoanele Bisericii, sau daca observaca va prefaceti când e vorba despre viata crestina, atunci îsi vor impropria si ei acelasi comportament si nu vor mai crede în cele spuse de voi.
Sa fiti asadar pentru copiii vostri un exemplu de iubire fata de adevarul crestin si fata de credinta. Iar aceasta dragoste sa le-o transmiteti si lor. Numai asa vor iubi adevarul.
Insa si în celelalte situatii sa fiti sinceri si cinstiti. Sa va paziti de minciuna si de prefacatorie. Pentru ca daca ei vor observa, ca îi înselati pe ceilalti într-un fel sau altul, ca va folositi de vicleniisi ipocrizii, ca nu sunteti sinceriîn relatiile voastre de exemplu va prefaceti în fata cuiva ca îi sunteti prieten si apoi, dupa ce pleaca, începeti sa îl criticatisi sa îl condamnati – puteti fi siguri ca si copiii se vor purta la fel, atât cu voi cât si cu altii.
Daca doriti deci, ca ei sa devina oameni iubitori de adevar, de sinceritate si de onestitate, straduiti-va mai întâi voi – si când este vorba despre credinta si în general în tot comportamentul vostru sa va distingetiprin evitarea minciunii, a ipocriziei, a servilismului, a vicleniilor.
In toate manifestarile voastre sa fiti sinceri, directi, demni sicredibili.
Cultivând astfel, pe de o parte, în inimile copiilor vostri respectul si iubirea fata de adevar,  trebuie,  pe  de  alta  parte,  sa  va  luptati  voi  însiva,  cu  toate  puterile,  împotriva minciunii. Sa îi învatatipe copiii vostri,de la cea mai frageda vârsta, sa urasca minciuna, sa cunoasca faptul ca Dumnezeu este Adevarul si ca orice minciuna este un pacat. Copiii ar trebui sa ajunga sa evite minciuna, nu pentru faptul ca ar fi pedepsiti, daca ar fi descoperiti, ci pentru faptul ca Dumnezeu o condamna si nu o poate suferi.
Aratati-lecopiilor, prin cuvintele Sfintei Scripturi, cât de urâta este minciuna în fata ochilor Adevaratului si Dreptului Dumnezeu: ”naravul omu-lui mincinos este ocara si rusinea lui este cu el pu-rurea”(Sirah 20,27). Sa îi învatati ca minciuna este inspiratade diavol si de


aceea Domnul spune ca acesta, diavolul,”este mincinos si tatal minciunii” (Ioan 8,44). Pnn urmare, copiii care spun minciuni îl imita pe satana si se aseamana cu el.
Nu neglijati nici cea mai mica minciuna a copiilor vostri. Daca pruncul a facut o greseala  pen-tru  prima  data,  pe  care  însa  a  recunoscut-o  imediat,  iertati-l,  sau  daca greseala  este  grava,  pedepsiti-l  usor.  Explicati-i  în  acelasi  timp  ca  l-ati  iertat  sau  l-ati pedepsit mai usor, numai si numai pentru ca a avut curajul sa marturiseasca imediatfapta
sa.
Aceasta însa nu trebuie sa devina o regula,deoarece se poateîntâmpla un rau dublu. Mai întâi, copilular putea sa înceapa sa nu mai dea atentie greselilor sale. Iar în a doua  situatie,  el  se  poate  obisnui  sa  spuna  adevarul  numai  atunci  când  prevede  un oarecare avantaj,si nu s-ar sfii sa ascunda adevarul, atunci când crede ca marturisirea i-ar putea aduce vreo pedeapsa.
In cazul în care copilul asavârsit o greseala si în plus a mai încercat sa si minta, trebuie pedepsit de doua ori – explicându-i-se în acelasi timp – o data pentru greseala si odata pentru minciuna.
In cazul în care copilul, din razbunare, sau din rautate a aruncat vina pe altcineva, pe vreun frate mai mic sau mai mare, trebuie pedepsitsi pus sa îsi recunoasca minciuna în fata tuturor. Astfel este pre-vazutde morala crestina.
Niciodata,în nici o situatie sa nu încercati sa îi înselati pe copii. Si nici celor din jur sa nu le permiteti acest lucru. De multe ori parintii, ca sa îl linisteasca pe copilul plângacios, îl sperie cu diverse lucruri închipuitesau îi promit lucruri,pe care nu i le dau niciodata. Cât de mult rau face aceasta! Copilul întelege foarte curând ca a fost înselat. Increderea sa în cuvintele parintilor este zdruncinata, iar sentimen-tul de pretuire a adevarului este slabit.
Nu îi aduceti pe copii în situatia de a spune minciuni,pentru a scapa îngrozitide bataie. De exemplu,daca el a facut o greseala, sa zicem ca a spartceva, si voi strigati furiosi si va repeziti catre el cu mâna ridicata, spunând:”tu ai facut asta? Sa vezi tu acuma ce ai sa patesti!”. Este aproape sigur ca în aceasta situatiecopilul va fi gata sa spuna o minciu-na, pentru a se salva de bataie.
Ce sa mai spunem de acei parinti care zâmbesc, se mândresc sau îl lauda pe copilul lor pentru minciunile „destepte” pe care le scorneste. Sau cum sa îi catalogampe aceia, care îi îndeamna ei însisi pe copiii lor sa spuna minciuni, învatându-i cum sa îsi însele profesorii sau pe alti oameni, pentru a scapa nepedepsiti dintr-o situatie dificila?


Astfel de parintisunt adevarate exemplede coruptie pentru copiii lor. Ei vor ajunge nu numai sa spuna minciuni, dar si sa înjure, sa fure si sa faca orice rau.
Sa ne fie deci foarte clar, ca cel care nu con-sidera minciuna ca fiind un pacat, va fi în staremai târziu sa fure si sa însele.Cel care este necinstit în cuvânt este necinstit si în
fapte.

V-am aratat asadar,parintilor, cum sa cultivatiîn sufletele copiilorvostri respectul si iubirea pentru adevar, si dezgustul pentru minciuna. Sa ne arnintim tot mereu regulilepe care le-am mentionat, si sa le aplicam în mod constiincios.

Irineu de Ecaterinburg-Cresterea si educarea ortodoxa a copiilor
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments